Capitolul 14 — Apocalipsa 13

Cele trei mari puteri persecutoare ale erei creștine

“În simbolurile unui mare dragon roșu, unui leopard ca o fiară și a unei fiare cu coarne ca de miel, puterile pământești care se vor implica în mod deosebit în călcarea în picioare a Legii lui Dumnezeu și în persecutarea poporului Său. Lupta continuă până la sfârșitul timpului. Poporul lui Dumnezeu, simbolizat printr-o femeie curată și copiii ei, a fost reprezentat în permanentă minoritate. În ultimele zile, rămâne doar o rămășiță. Ioan vorbește despre ei ca despre cei ‘care țin poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus Hristos.’ Prin păgânism, iar apoi prin papalitate, Satana și-a manifestat puterea de-a lungul veacurilor într-un efort de a șterge de pe fața pământului martorii credincioși ai lui Dumnezeu. Păgânii și papistașii au fost conduși de spiritul aceluiași dragon. Ei s-au deosebit doar în faptul că papalitatea, având pretenția că slujește pe Dumnezeu, a fost un dușman mult mai periculos și mai crud. Prin agenții romanismului, Satana a luat captivă întreaga lume. Pretinsa biserică a lui Dumnezeu a fost înșelată în felul acesta, și mai mult de o mie de ani poporul lui Dumnezeu a suferit sub mânia dragonului. După ce papalitatea, jefuită de puterea ei, a fost obligată să înceteze persecuția, Ioan a văzut ridicându-se, ca un ecou al vocii dragonului o noua putere care continuă acea lucrare crudă și blasfemiatoare. Puterea aceasta, ultima care va porni război împotriva bisericii lui Dumnezeu și a Legii Sale, a fost simbolizată printr-o fiară cu coarne ca de miel. Fiarele precedente s-au ridicat din mare, dar ea a ieșit din pământ, reprezentând apariția pașnică a națiunii pe care o simbolizează. ‘Cele două coarne ca ale unui miel’ reprezintă fidel caracterul Guvernului Statelor Unite, ce este exprimat în două principii fundamentale: republicanism și protestantism. Aceste principii sunt secretul puterii și prosperității ei, ca națiune. Cei care au găsit, la început, un refugiu pe tărâmul Americii s-au bucurat că au ajuns într-o țară liberă de pretențiile arogante ale Papalității și de tirania regilor. Ei au hotărât să stabilească un guvernământ care să aibă la bază fundamentul larg al libertății civile și religioase.GA 68.1

Dar urmărind cu atenție pana profetică, descoperim o schimbare în această scenă plină de pace. ‘Fiara cu coarne ca de miel vorbește cu vocea unui balaur, și lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei’. Profeția declară că aceasta va cere celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei dintâi, și că ‘a făcut ca toți: mari și mici, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei’. Astfel, protestantismul calcă pe urmele papalității.GA 69.1

Acesta este timpul în care cel de-al treilea înger este văzut zburând prin mijlocul cerului, strigând: ‘Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei, și primește semnul ei pe mână sau pe frunte, va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui.’ ‘Aici sunt cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus’. În contrast evident cu lumea stă mica grupă a celor ce nu doresc să se abată de la credincioșia față de Dumnezeu. Aceștia sunt cei despre care Isaia spune că repară spărturile care au fost făcute în legea lui Dumnezeu, cei ce clădesc pe vechile dărâmături, ridicând temelia pentru multe generații.GA 69.2

Avertizarea cea mai solemnă și cea mai grozavă amenințare adresată vreodată muritorilor, se cuprinde în mesajul celui de-al treilea înger. Păcatul care atrage mânia lui Dumnezeu neamestecată cu milă trebuie să fie cel mai îngrozitor. Va fi lăsată lumea în întuneric cu privire la natura acestui păcat? — Cu siguranță că nu. Dumnezeu nu se comportă astfel cu creaturile Sale. Mânia Lui nu este niciodată revărsată asupra păcatelor făcute din neștiință. Înainte ca judecățile Lui să fie revărsate asupra pământului, lumina cu privire la acest păcat trebuie să fie prezentată lumii, ca omul să poată cunoaște de ce trebuie să vină aceste judecăți și să aibă ocazia să le evite.” — (The Signs of the Times, 1 noiembrie, 1899.)GA 69.3