Cartea Apocalipsei a fost dată în Sabat

“Sabatul, pe care Dumnezeu l-a instituit în Eden, a fost tot atât de prețios lui Ioan pe insula singuratică ca și atunci când era cu prietenii săi în orașe. El a repetat și a cerut pentru el însuși promisiunile prețioase pe care Isus le-a dat în legătură cu această zi. Acesta era un semn că Dumnezeu era al lui.... Într-o zi de Sabat Mântuitorul cel înviat și-a făcut cunoscută prezența Sa lui Ioan. ‘În ziua Domnului eram în Duhul. Și am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe, care zicea: — Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie într-o carte, și trimite-o celor șapte biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodicea — M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Și când m-am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur. Și în mijlocul celor șapte sfeșnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare și încins la piept cu un brâu de aur. Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El și-a pus mâna dreaptă peste mine și a zis: — Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale Locuinței morților.’” Apocalipsa 1, 10-13, 17, 18.GA 6.1

“Persecuția lui Ioan a devenit un mijloc al harului. Insula Patmos a devenit strălucitoare datorită prezenței Mântuitorului înviat. Ioan L-a văzut pe Hristos în trup omenesc, cu semnele cuielor în mâinile și picioarele Lui, care vor fi pentru totdeauna slava Sa. I s-a permis acum să-L contemple din nou pe Domnul său înviat, îmbrăcat cu atât de multă slavă cât poate privi o ființă omenească și să rămână în viață. Ce Sabat a fost acesta pentru singuraticul prizonier, întotdeauna prețios în ochii lui Hristos, mai privilegiat acum decât oricând! Niciodată nu a învățat el atât de mult despre Isus. Niciodată nu a auzit Ioan un adevăr atât de glorios.” — (The S. D. A. Bible Commentary 7:955.)GA 6.2