Care trebuie să fie atitudinea noastră astăzi? Cum trebuie să lucrăm și să ne rugăm?

“Noi nu împlinim voia lui Dumnezeu dacă stăm în tihnă nefăcând nimic pentru a păstra libertatea de conștiință. Rugăciuni fierbinți, stăruitoare trebuie înălțate spre ceruri pentru ca această calamitate să fie amânată până când împlinim lucrarea care a fost neglijată atât de mult. Printre noi trebuie să existe cele mai stăruitoare rugăciuni și apoi să lucrăm în armonie cu rugăciunile noastre. Ar putea părea că Satana este triumfător și că adevărul este copleșit de minciună și eroare…. Dar Dumnezeu ar dori ca să ne reamintim de felul cum s-a purtat El cu poporul Său în trecut pentru ca să-i salveze din mâna dușmanilor lor. Pentru manifestarea puterii Sale, El a ales întotdeauna limitele, când nu se putea vedea nici o posibilitate de eliberare din capcanele Satanei. Nevoia presantă a omului constituie oportunitate pentru Dumnezeu.” — Testimonies for the Church 5:714.Cr 27.3

“Noi trebuie să studiem cu sârguință Cuvântul lui Dumnezeu și să ne rugăm cu credință pentru ca Dumnezeu să țină în frâu puterile întunericului; căci până acum solia a ajuns numai la un număr relativ mic de persoane, iar lumea trebuie să fie luminată de slava lui. Adevărul prezent — poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus … n-au fost proclamate până acum așa cum trebuie … noi trebuie să luăm o poziție hotărâtă că nu vom respecta prima zi a săptămânii ca Sabat…” — The Review and Herald, extra, 24 decembrie, 1888.Cr 27.4

“Am așteptat atâția ani ca o lege duminicală să fie decretată în țara noastră, iar acum când mișcarea este chiar asupra noastră, ne întrebăm, ‘Ce să facă poporul nostru în această situație?’… Trebuie în mod special să căutăm pe Dumnezeu pentru ca har și putere să fie date poporului Său acum. Dumnezeu trăiește; a sosit pe deplin timpul când El va îngădui ca libertățile noastre să fie restrânse. Profetul a văzut patru îngeri stând la cele patru colțuri ale pământului ținând cele patru vânturi pentru ca să nu sufle pe pământ, nici pe mare, nici pe vreun copac. Un alt înger dinspre răsărit le-a strigat spunând, ‘Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii până nu vom sigila slujitorii Dumnezeului nostru pe frunțile lor. Aceasta ne indică lucrarea pe care trebuie să o facem acum și anume de a ne ruga stăruitor lui Dumnezeu pentru ca îngerii să țină cele patru vânturi până când misionarii vor fi trimiși spre toate părțile pământului pentru a proclama avertizarea împotriva neascultătorilor de Legea lui Iehova’” — The Review and Herald, extra, 11 decembrie, 1888; The Ellen G. White 1888 Materials 4, 5.Cr 28.1

“O mare responsabilitate revine bărbaților și femeilor rugăciunii de pe tot întinsul pământului, de a cere ca Dumnezeu să împingă înapoi acest nor vătămător și să ne dea încă puțini ani de har pentru a lucra pentru Stăpânul nostru.” — The Review and Herald, extra, 11 decembrie, 1888; The Ellen G. White 1888 Materials 4.Cr 28.2

“Noi ne dăm seama că acei care acum țin poruncile lui Dumnezeu trebuie să pornească la acțiune pentru ca să poată obține ajutorul special pe care numai Dumnezeu poate să-l dea. Ei trebuie să lucreze cu mai multă silință pentru ca să întârzie cât mai mult posibil calamitățile amenințătoare.” — The Review and Herald, 18 decembrie, 1888.Cr 28.3

“Dacă ei nu fac nimic pentru a lămuri mințile oamenilor și prin ignoranța față de adevăr legiuitorii noștri vor renega principiile protestantismului și vor acorda satisfacție și sprijin Romei înșelătoare și sabatului fals, Dumnezeu va considera răspunzător pe poporul Său care a avut mare lumină, pentru lipsa de stăruință și credincioșie. Dar dacă subiectul legislației religioase este judicios și inteligent prezentat înaintea oamenilor, și ei înțeleg că prin decretarea duminicii apostaziei, Roma va fi restabilită prin lege și că tirania anilor trecuți va fi repetată, atunci orice va veni, noi ne-am făcut datoria noastră.” — RH extra, 24 decembrie, 1889, 3.Cr 28.4

“Poporul lui Dumnezeu păzitor al poruncilor Sale să nu fie tăcut în acest timp, ca și cum noi am fi acceptat mulțumitori situația. Înaintea noastră există perspectiva de a fi într-un conflict continuu prin riscul închisorii, a pierderii proprietății și chiar a vieții însăși, pentru ca să apărăm Legea lui Dumnezeu care va fi desființată prin legile oamenilor.” — The Review and Herald, 1 ianuarie, 1889; The SDA Bible Commentary 7:975.Cr 29.1

“Eu sper că trâmbiță va da un sunet clar în privința acestei mișcări a legii duminicale. Cred că va fi cel mai bine dacă în revistele noastre subiectul perpetuității Legii lui Dumnezeu ar fi tratat ca un subiect special…. Ar trebui acum să facem tot ce putem pentru a împiedeca această lege duminicală.” — Counsels to Writers and Editors, 97-98 (1906).Cr 29.2

“Sunt mulți care sunt liniștiți, care sunt ca și cum ar fi adormiți. Ei spun, ‘Dacă profeția a prezis dinainte impunerea păzirii Duminicii, legea va fi decretată cu siguranță’, și ajungând la această concluzie, ei rămân nepăsători și calmi în așteptarea evenimentului, mângâindu-se singuri cu gândul că Dumnezeu va proteja pe poporul Său în ziua de necaz. Dar Dumnezeu nu ne va salva pe noi dacă nu depunem nici un efort pentru a face lucrarea ce ne-a fost încredințată.” — The Review and Herald, extra, 24 decembrie, 1889.Cr 29.3

“Aceia care au fost avertizați dinainte despre evenimente, nu trebuie să stea calmi în așteptarea furtunii care vine, mângâindu-se că Dumnezeu va adăposti pe credincioșii Săi în ziua strâmtorării. Noi trebuie să fim ca oameni așteptând pe Domnul lor, nu în așteptare trândavă, ci în lucrare sârguincioasă, cu credință neșovăielnică. Acum nu este timpul să lăsăm mințile noastre să fie absorbite cu lucruri de mică importanță…. Mișcarea duminicii își croiește drumul ei în întuneric. Conducătorii ascund adevărata sursă și mulți dintre cei ce se unesc la această mișcare nu văd încotro tinde curentul. Declarațiile lor sunt blânde (dulci) și în aparență creștinești; dar când vor vorbi, se va descoperi spiritul balaurului. Este de datoria noastră să facem tot ce ne stă în putință pentru a îndepărta pericolul amenințător. Trebuie să ne străduim să dezarmăm prejudiciul pentru a ne pune într-o lumină corespunzătoare înaintea oamenilor. Trebuie să le prezentăm adevărata obiecțiune la această chestiune și în felul acesta să exprimăm cele mai eficace proteste împotriva măsurilor de limitare a libertății de conștiință. Trebuie să cercetăm Scripturile și să fim în stare să prezentăm motivul pentru credința noastră.” — The Review and Herald, extra, 11 decembrie, 1888.Cr 29.4

“Cărțile Patriarhi și Profeți, Daniel și Apocalipsa și Marea Luptă sunt necesare acum ca niciodată înainte. Ele trebuie să aibă o circulație largă, pentru că adevărurile pe care ele le scot în evidență vor deschide mulți ochi orbi…. Mulți din poporul nostru au fost orbi în ce privește importanța acestor cărți care au fost cele mai necesare. Dacă ar fi fost tact și îndemânare în vânzarea acestor cărți, mișcarea legii duminicale n-ar fi unde este astăzi.” — Colporteur Ministry 123; The Review and Herald, 16 februarie, 1905.Cr 30.1

“Noi nu ne putem strădui să fim pe placul oamenilor care vor folosi influența lor ca să reprime libertatea religioasă și să ia măsuri opresive prin care să silească pe semenii lor să țină duminica ca pe Sabat. Prima zi a săptămânii nu e o zi care trebuie să fie venerată. Ea este un sabat fals.Cr 30.2

Membrii familiei Domnului nu pot participa cu oamenii care înalță această zi și violează Legea lui Dumnezeu prin călcarea Sabatului Său. Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să voteze pentru punerea unor asemenea oameni în oficiu; căci atunci când ei fac aceasta, ei sunt părtași cu ei la păcatele pe care ei le comit în timp ce sunt în acel post.” — Fundamentals of Christian Education, 475; Gospel Workers, 391, 397.Cr 31.1