Apreciem noi așa cum ar trebui acest dar făgăduit?

“Chiar înainte de a părăsi pe ucenicii Săi și a Se îndrepta spre curțile cerești, Isus i-a încurajat cu făgăduința Duhului Sfânt. Această făgăduință ne aparține nouă, tot atât de mult cât le-a aparținut și lor și totuși, cât de rar este ea prezentată înaintea poporului, și primirea ei proclamată în biserică. Ca o consecință a acestei tăceri asupra celei mai importante teme, despre care făgăduință știm noi cel mai puțin prin împlinirea ei practică decât despre această bogată făgăduință a darului Duhului Sfânt, prin care va fi dată eficacitate întregii noastre strădanii spirituale? Făgăduința Duhului Sfânt este doar ocazional adusă în discursurile noastre, este amintită doar din întâmplare și aceasta este cam tot. Profețiile s-au studiat în mod îndelungat, doctrine s-au explicat; dar aceea ce este esențial pentru biserică pentru ca ea să crească în tărie spirituală și eficiență, pentru ca predicarea să poată aduce convingere și sufletele să fie convertite pentru Dumnezeu, a fost în mare măsură lăsată deoparte în lucrarea pastorală.” — Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 174; Testimonies for the Church 8:21.Cr 83.2