Ei plâng și suspină pentru păcatele lor proprii, pentru păcatele din biserică și din lume

“În timpul când pericolul și apăsarea din biserică va fi cea mai grea, mica grupă care stă în lumină va suspina și va plânge pentru fărădelegile care sunt făcute pe pământ. Dar cel mai mult rugăciunile lor se vor înălța mai ales în favoarea bisericii, pentru că membrii ei săvârșesc fapte după felul lumii. Ei se plâng și suspină pentru că în biserică se află mândrie, avariție, egoism și înșelăciune aproape de orice fel.… Clasa care nu se simte îndurerată pentru decăderea lor spirituală și nici nu plâng pentru păcatele altora, va fi lăsată fără sigiliul lui Dumnezeu…. Sigiliul lui Dumnezeu va fi pus numai pe frunțile acelora care suspină și gem pentru fărădelegile făcute pe pământ.” — Testimonies for the Church 5:209-212.Cr 128.4

“Numai aceia care prin atitudinea lor înaintea lui Dumnezeu ocupă pozițiile acelora care se pocăiesc și mărturisesc păcatele lor în marea zi antitipică a ispășirii, vor fi recunoscuți de către El și vor primi semnul prin care se va arăta că merită protecția lui Dumnezeu.” — Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 445.Cr 129.1