Botezul și calitatea de membru al bisericii

Botezul este necesar în convertire — Pocăința, credința și botezul sunt pașii ceruți în procesul de convertire. — Letter 174, 1909.Ev 306.3

Obținerea deciziilor pentru botez — Sufletele care sunt convinse de adevăr trebuie să fie vizitate, și să se lucreze pentru ele. Pentru cei păcătoși este necesar să se facă o lucrare deosebită, ca să poată fi convertiți și botezați. — Manuscript 17, 1908.Ev 306.4

Semnul intrării în împărăție — Hristos a făcut din botez semnul intrării în împărăția Sa spirituală. El a făcut din botez o condiție hotărâtă, pe care trebuie să o împlinească toți aceia care doresc să fie recunoscuți ca fiind sub autoritatea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt. Înainte ca o persoană să-și găsească un cămin în biserică, înainte de a trece pragul împărăției spirituale a lui Dumnezeu, ea trebuie să primească întipărirea Numelui divin: “Domnul, neprihănirea noastră”. (Ieremia 23, 6.)Ev 307.1

Botezul este o renunțare foarte solemnă la lume. Aceia care sunt botezați în întreitul Nume al Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, declară public, chiar de la intrarea lor în viața de creștin, că au părăsit slujirea lui Satana și au ajuns membri ai familiei împărătești, copii ai împăratului ceresc. Ei au ascultat de porunca: “Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei ... nu vă atingeți de ce este necurat.” Față de ei este împlinită profeția: “Vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, și voi îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic”. (2 Corinteni 6, 17-18.) — Testimonies for the Church 6:91 (1900).Ev 307.2

Legământul de supunere al creștinului — Când creștinii se supun ceremoniei solemne a botezului, Dumnezeu înregistrează legământul pe care îl fac de a fi credincioși față de El. Acesta este un legământ al supunerii. Ei sunt botezați în Numele Tatălui și al Fiului, și al Duhului Sfânt. Astfel, sunt uniți cu cele trei mari Puteri ale cerului. Ei se angajează să renunțe la lume și să respecte legile împărăției lui Dumnezeu. De aici înainte, trebuie să trăiască în înnoirea vieții. Ei nu mai urmează tradițiile oamenilor. Ei nu mai aplică metode necinstite, ci trebuie să respecte prevederile împărăției cerului. Ei trebuie să caute să-L onoreze pe Dumnezeu. Dacă vor fi credincioși față de legământul lor, li se va da harul și puterea care îi va face în stare să fie neprihăniți. “Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” — Letter 129, 1903.Ev 307.3

Convertirea deplină la adevăr — Pregătirea pentru botez este o lucrare ce trebuie să fie luată în considerație cu atenție. Cei nou-convertiți la adevăr să fie învățați cu credincioșie cu privire la un clar “Așa zice Domnul”, Cuvântul Domnului să le fie citit și explicat punct cu punct.Ev 308.1

Înainte de botez, toți aceia care intră în viața cea nouă trebuie să înțeleagă faptul că Domnul cere dragostea lor neîmpărțită.... Practicarea adevărului este esențială. Roadele aduc mărturie cu privire la caracterul pomului. Un pom bun nu poate să aducă roade rele. Linia de separare între aceia care îl iubesc pe Dumnezeu și păzesc poruncile Sale și aceia care nu îl iubesc și desconsideră poruncile Sale va fi clară și distinctă. Este nevoie de o convertire deplină la adevăr. — Manuscript 56, 1900.Ev 308.2

Primirea, când poziția este înțeleasă pe deplin — Aceia care se prezintă pentru botez nu sunt supuși la testul de verificare a uceniciei atât de atent cum ar trebui.... Ei trebuie să fie primiți pentru botez, numai după ce au înțeles pe deplin poziția lor. — Mărturii pentru pastori și slujitorii evangheliei, pag, 128 (1897).Ev 308.3

Pregătirea deplină pentru botez — Candidații pentru botez trebuie să fie pregătiți pe deplin. Ei trebuie să fie învățați cu mai multă conștiinciozitate decât au fost învățați de obicei. Acelora care au venit de curând la adevăr să le fie arătate cu claritate principiile vieții creștine. Nimeni să nu se bazeze pe mărturisirea lor de credință, ca fiind o dovadă că ei au o legătură mântuitoare cu Hristos. Nu trebuie doar să zicem: “Cred”, ci să practicăm adevărul. Noi dovedim legătura noastră cu Dumnezeu, prin conformarea față de voia Sa, prin cuvintele noastre, prin purtarea noastră și prin caracterul nostru. Ori de câte ori cineva renunță la păcat, care este călcarea Legii, viața lui va fi adusă la o ascultare deplină față de Lege. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Lumina Cuvântului care este studiată cu atenție, glasul conștiinței și eforturile Duhului Sfânt produc în inimă adevărata iubire față de Hristos, care S-a dat ca preț de răscumpărare a întregii făpturi, trup, suflet și duh. Iar dragostea este manifestată prin ascultare. — Testimonies for the Church 6:91, 92 (1900).Ev 308.4

Botezarea copiilor — Părinții ai căror copii doresc să fie botezați au o lucrare de făcut, atât cu privire la cercetarea de sine, cât și cu privire la educarea credincioasă a copiilor lor. Botezul este rânduiala cea mai sfântă și mai însemnată, iar importanța lui trebuie să fie înțeleasă pe deplin. Botezul înseamnă pocăință de păcat și intrarea într-o viață nouă în Isus Hristos. Primirea botezului să nu fie făcută cu o grabă necuvenită. Atât părinții, cât și copiii să-și facă bine socotelile. Când consimt cu botezarea copiilor lor, părinții își iau obligația solemnă de a fi niște ispravnici credincioși pentru acești copii pentru a-i călăuzi în formarea caracterului. Ei își iau angajamentul să-i apere cu un interes deosebit pe acești miei ai turmei, ca să nu dezonoreze credința pe care o mărturisesc.Ev 309.1

Copiilor trebuie să li se ofere o educație religioasă din anii cei mai fragezi. Aceasta nu ar trebui să fie făcută într-un spirit de condamnare, ci într-un spirit voios și fericit. Mamele să vegheze fără încetare, ca nu cumva copiii lor să fie ispitiți în așa fel încât să nu recunoască ispita. Părinții ar trebui să-i ocrotească pe copiii lor prin învățături plăcute și înțelepte. Pentru că sunt prietenii cei mai buni ai acestor copii lipsiți de experiență, ei ar trebui să-i ajute în lucrarea de câștigare a biruinței, pentru că a fi biruitori înseamnă totul pentru ei. Părinții ar trebui să considere că scumpii lor copilași, ce caută să facă binele, sunt membrii mai tineri ai familiei Domnului și ar trebui să aibă un interes viu de a-i ajuta să meargă pe calea ascultării de Dumnezeu. Cu un interes plin de iubire, părinții ar trebui să-i învețe, zi după zi, ce înseamnă a fi copii ai lui Dumnezeu și a supune voința în ascultare de El. Învățați-i că ascultarea de Dumnezeu cuprinde în sine ascultarea de părinți. Aceasta trebuie să fie o lucrare zilnică și de fiecare oră. Părinților, vegheați și vă rugați, faceți din copii prietenii voștri.Ev 309.2

Când vremea cea mai fericită din viața lor a sosit, și îl iubesc din inimă pe Dumnezeu, dorind să fie botezați, atunci procedați cu ei cu credincioșie. Înainte de a primi botezul, întrebați-i dacă pentru ei principalul scop în viață este acela de a lucra pentru Dumnezeu. Apoi, spuneți-le cum să înceapă. Primele lecții sunt de cea mai mare însemnătate. În simplitate, învățați-i cum să facă cel dintâi serviciu pentru Dumnezeu. Faceți ca lucrul să fie cât mai ușor de înțeles cu putință. Explicați ce înseamnă a renunța la sine pentru Domnul, a face exact așa cum ne îndrumă Cuvântul Său, sub călăuzirea părinților creștini.Ev 310.1

După o lucrare credincioasă, dacă sunteți mulțumiți că fiii voștri înțeleg însemnătatea convertirii și a botezului și s-au pocăit cu adevărat, îngăduiți-le să fie botezați. Dar, repet, mai întâi pregătiți-vă pentru a fi niște păstori credincioși, călăuzind pașii lor lipsiți de experiență pe cărarea îngustă a ascultării. Dumnezeu trebuie să lucreze în părinți, pentru ca ei să le poată da copiilor lor o pildă bună cu privire la iubirea, amabilitatea și umilința creștină și cu privire la supunerea deplină a eului față de Hristos. Dacă sunteți de acord ca fiii și fiicele voastre să se boteze, iar apoi îi lăsați să facă tot ce vor dori, socotind că n-aveți nici o datorie anume de a le menține picioarele pe cărarea cea dreaptă, voi înșivă sunteți răspunzători, dacă ei își pierd credința, curajul și interesul față de adevăr. — Testimonies for the Church 6:93-95 (1900).Ev 310.2

Pregătirea tinerilor pentru botez — Candidații ajunși la maturitate ar trebui să-și înțeleagă datoria mai bine decât cei mai tineri, dar pastorul bisericii are și el o datorie de împlinit față de aceste suflete. Oare au ele obiceiuri și deprinderi rele? Datoria pastorului este să aibă adunări speciale cu acești oameni. Prezentați-le studii biblice, vorbiți-le și rugați-vă cu ei și arătați-le lămurit ce anume cere Domnul de la ei. Citiți-le învățătura Bibliei cu privire la convertire. Arătați-le care sunt roadele convertirii, dovada că ei îl iubesc pe Dumnezeu. Arătați-le că adevărata convertire este o schimbare a inimii, a gândurilor și a obiceiurilor. Obiceiurile rele trebuie să fie părăsite. Păcatele vorbirii de rău, geloziei, neascultării trebuie să fie îndepărtate. Ei trebuie să lupte împotriva oricărei trăsături rele de caracter. Atunci, păcătosul poate să-și însușească într-o modalitate inteligentă făgăduința: “Cereți și vi se va da”. (Matei 7, 7.) — Testimonies for the Church 6:95 (1900).Ev 311.1

Examinarea candidaților pentru botez — Aceia care se prezintă pentru botez nu sunt verificați atât de îndeaproape cum ar trebui. Trebuie să se știe dacă ei iau numai numele de adventist de ziua a șaptea sau dacă iau poziție de partea Domnului pentru a ieși din lume pentru a fi deosebiți și a nu se atinge de ce este necurat, înainte de botez, ar trebui sa aibă loc o deplină cercetare cu privire la experiența candidaților. Cercetarea aceasta să nu se facă într-o modalitate rece și distantă, ci amabil, duios, îndreptând atenția noilor convertiți spre Mielul lui Dumnezeu care ridica păcatele lumii. Cereți-le candidaților pentru botez să respecte cerințele Evangheliei.Ev 311.2

Unul dintre punctele asupra cărora cei nou-veniți la credință vor avea nevoie de educație este subiectul îmbrăcămintei. Cei nou-convertiți sa fie tratați cu credincioșie. Sunt ei ușuratici cu privire la îmbrăcăminte? Cultivă ei mândria inimii? Idolatria îmbrăcămintei este o boală morală. Ea nu trebuie să fie adusă în viața cea nouă. În cele mai multe cazuri, supunerea față de cerințele Evangheliei va cere o schimbare hotărâtă în îmbrăcăminte.Ev 312.1

Nu trebuie să existe nepăsare în îmbrăcăminte. Pentru Numele lui Hristos, ai cărui martori suntem, ar trebui să facem tot ce se poate mai bine pentru înfățișarea noastră. La serviciul de la tabernacul, Dumnezeu a arătat fiecare amănunt al veșmintelor acelora care slujeau înaintea Lui. În felul acesta, suntem învățați că El are o preferință cu privire la îmbrăcămintea celor care-L slujesc. Îndrumările date cu privire la veșmintele lui Aaron erau foarte precise, deoarece veșmântul lui era simbolic. Tot așa, îmbrăcămintea urmașilor lui Hristos trebuie să fie simbolică. Înfățișarea noastră să fie caracterizată în toate privințele prin simplitate, modestie și curățenie. Cuvântul lui Dumnezeu nu aprobă schimbările în îmbrăcăminte numai de dragul modei, ca să arătăm la fel ca lumea. Creștinii nu trebuie să se împodobească cu podoabe scumpe și lucruri costisitoare.Ev 312.2

Cuvintele Scripturii cu privire la îmbrăcăminte ar trebui să fie cercetate cu grijă. Avem nevoie să înțelegem ce apreciază Domnul cerului, chiar și în îmbrăcarea corpului. Toți cei ce caută cu sârguință harul lui Hristos vor ține seama de cuvintele prețioase, de învățăturile inspirate de Dumnezeu. Chiar și stilul îmbrăcămintei va exprima adevărul Evangheliei.Ev 312.3

Toți cei care studiază viața lui Hristos și practică învățăturile Lui vor ajunge asemenea Domnului. Influența lor va fi ca a Lui. Ei vor da dovadă de un caracter sănătos. Când umblă pe cărarea smerită a ascultării, împlinind voia lui Dumnezeu, ei exercită o influență care ajută la înaintarea lucrării lui Dumnezeu și la curăția sănătoasă a lucrării Sale. Prin sufletele acestea pe deplin convertite, lumea urmează să aibă o mărturie cu privire la puterea sfințitoare a adevărului asupra caracterului omenesc.Ev 313.1

Cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos, exprimată în caracter, este o înălțare mai presus de orice ar fi mai de preț pe pământ sau în cer. Este educația cea mai înaltă. Ea este cheia care deschide porțile cetății cerești. Intenția lui Dumnezeu este ca toți aceia care Îl primesc pe Hristos prin botez să aibă această cunoștință. Datoria slujitorilor lui Dumnezeu este aceea de a le arăta acestor suflete privilegiul înaltei lor chemări în Isus Hristos. — Testimonies for the Church 6:95-97 (1900).Ev 313.2

Judecați prin roadele vieții — Există un lucru pe care nu avem dreptul să-l facem, și anume să judecăm inima altuia și să punem la îndoială motivele lui. Totuși, când o persoană se prezintă în calitate de candidat pentru a fi membru al bisericii, noi trebuie să examinăm roadele vieții sale, dar să-i lăsăm acelei persoane responsabilitatea motivelor ei. Membrii să fie primiți cu mare grijă în biserică, deoarece Satana are metodele lui amăgitoare pe care le folosește cu scopul de a aduce în biserică o mulțime de frați falși, prin care poate să lucreze cu mai mult succes pentru a slabi lucrarea lui Dumnezeu. — The Review and Herald, 10 ianuarie, 1893.Ev 313.3

Administrarea rânduielii botezului — Ori de câte ori lucrul acesta este cu putință, botezul trebuie să aibă loc într-un lac limpede sau într-o apă curgătoare. Dați-i acestei ocazii toată importanța și solemnitatea posibilă pentru un astfel de serviciu, îngerii lui Dumnezeu sunt întotdeauna prezenți.Ev 313.4

Acela care săvârșește actul botezului ar trebui să caute să facă din acest act o ocazie de a exercita o influență solemnă și sfântă asupra tuturor celor ce iau parte la el. Fiecare rânduială a bisericii ar trebui să fie condusă într-o asemenea modalitate, încât influența ei să fie înălțătoare. Nimic să nu fie făcut în așa fel încât să fie considerat ceva obișnuit sau să fie pus pe o treaptă cu lucrurile de rând. Comunitățile noastre ar trebui să fie educate să acorde mai mult respect și mai multă stimă slujbei sfinte a lui Dumnezeu. Educația oamenilor depinde de modul în care predicatorii îndeplinesc serviciile de închinare aduse lui Dumnezeu. Micile fapte care educă, formează și disciplinează sufletul pentru veșnicie au o semnificație vastă în vederea înălțării și a sfințirii bisericii.Ev 314.1

În fiecare biserică locală, candidaților trebuie să li se pună la dispoziție halate pentru botez. Lucrul acesta să nu fie considerat o cheltuială inutilă. Acesta este unul dintre lucrurile care se cer în respectarea îndemnului: “Toate să se facă în chip cuviincios și cu rânduială”. (1 Corinteni 14, 40.)Ev 314.2

Nu este bine ca o biserică locală să depindă de halatele pentru botez împrumutate de la o altă biserică locală. Adesea, când sunt necesare, acestea nu sunt de găsit, pentru că le-a împrumutat cineva care a neglijat să le aducă înapoi. Fiecare biserică locală trebuie să se îngrijească de nevoile proprii în privința aceasta. Să se adune un fond în acest scop. Dacă întreaga biserică se unește în lucrarea aceasta, nu va fi o povară prea mare.Ev 314.3

Halatele ar trebui să fie făcute dintr-un material rezistent, de o culoare închisă, pe care apa să nu o decoloreze, și să aibă la poale niște greutăți de plumb. Să fie simple, bine făcute, după un model aprobat. Să nu se încerce împodobirea lor, ci să fie fără ornamente sau încrețituri. Orice paradă, fie prin ornamente, fie prin încrețituri, este întru totul nepotrivită. Dacă înțeleg bine însemnătatea botezului, candidații nu vor avea nici o dorință personală de împodobire. Totuși halatele să nu fie sărăcăcioase, ori dizgrațioase, deoarece lucrul acesta ar fi o ofensă la adresa lui Dumnezeu. Tot ce este legat de acest act sfânt ar trebui să se manifeste printr-o pregătire cât mai bună cu putință. — Testimonies for the Church 6:97, 98 (1900).Ev 314.4

Un serviciu de botez impresionant — Eforturile depuse în Oakland au adus roade prin salvarea unor suflete prețioase. Duminică dimineața, în 16 decembrie, am participat la un serviciu de botez la Piedmont Baths. Treizeci și doi de candidați au fost înmormântați cu Domnul lor în apa botezului și au înviat pentru a trăi în înnoirea vieții. Aceasta a fost o scenă la care îngerii lui Dumnezeu au fost martori cu bucurie.... Întregul serviciu a fost impresionant. Nu a fost nici o încurcătură și, din când în când, s-a cântat câte un vers din imnuri de laudă. — Manuscript 105, 1906.Ev 315.1

Botezul în situații deosebite — Vor fi făcute pregătiri pentru a împlini cererea de botez a acelui bărbat în vârstă. El nu este suficient de puternic pentru a merge la _____ sau la _____, și singura cale prin care poate să fie îndeplinită ceremonia este aceea de a obține o cadă și de a-l cufunda în apă. — Letter 126, 1901.Ev 315.2

Puterea susținătoare a lui Dumnezeu — După ce a primit rânduială botezului, sufletul credincios trebuie să-și aducă aminte mereu că este consacrat lui Dumnezeu, lui Hristos și Duhului Sfânt....Ev 315.3

Toți aceia care cercetează viața lui Hristos și pun în practică învățăturile Sale vor ajunge asemenea Lui. Influența lor va fi asemenea influenței Sale. Ei vor da dovadă că au un caracter sănătos. Ei sunt întemeiați în credință și nu vor fi biruiți de Diavol din cauza vanității și mândriei. Acești oameni vor căuta să meargă pe calea ascultării cu umilință, îndeplinind voia lui Dumnezeu. Caracterul lor exercită o influență care contribuie la înaintarea cauzei lui Dumnezeu și la curăția lucrării Sale....Ev 315.4

Sufletele acestea pe deplin convertite sunt pentru lume o mărturie cu privire la puterea sfințitoare a adevărului asupra caracterului omenesc. Prin ele, Domnul Hristos îi arată lumii caracterul și voința Sa. În viața copiilor lui Dumnezeu este descoperită binecuvântarea slujirii Domnului, iar în viața acelora care nu respectă poruncile Sale este descoperit opusul. Linia de separare este clară. Toți aceia care ascultă poruncile lui Dumnezeu sunt păziți prin puterea Sa uimitoare în mijlocul influențelor corupătoare ale călcătorilor Legii Sale. De la cel mai umil supus și până la cele mai înalte poziții de răspundere, toți sunt păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credința care duce la mântuire. — Manuscript 56, 1900.Ev 316.1

Consacrați lui Dumnezeu — De aici înainte, cel credincios trebuie să nu uite că este consacrat lui Dumnezeu, lui Hristos, și Duhului Sfânt. El trebuie să subordoneze acestei relații noi toate considerațiile lumești. El a declarat public faptul că nu va mai trăi în mândrie și îngăduință de sine. El nu mai trăiește o viață neglijentă și indiferentă, deoarece a făcut un legământ cu Dumnezeu. El a murit pentru lume și trăiește pentru Domnul, ca să folosească pentru El toate capacitățile cu care a fost înzestrat, fără să piardă niciodată din vedere înțelegerea faptului că poartă semnătura lui Dumnezeu și că este un supus al împărăției lui Hristos, un părtaș al naturii divine. El trebuie să-I consacre lui Dumnezeu tot ce este și tot ce are, folosindu-și toate darurile spre slava Numelui Său.Ev 316.2

Obligațiile asumate în angajamentul spiritual pe care l-a făcut la botez sunt reciproce. Când își îndeplinesc partea printr-o ascultare din toată inima, făpturile omenești au dreptul să se roage: “Să se știe, Doamne, că Tu, ești Dumnezeul lui Israel.” Faptul că voi ați fost botezați în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt este o asigurare că, dacă veți cere ajutorul Lor, Puterile acestea vă vor ajuta în orice situație grea. Domnul va auzi și va răspunde rugăciunilor înălțate de urmașii Săi sinceri, care poartă jugul lui Hristos și învață în școala Lui blândețea și smerenia. — Testimonies for the Church 6:98, 99 (1900).Ev 316.3

Responsabilitatea bisericii pentru cei nou-convertiți — Creștinii credincioși, bărbați și femei, ar trebui să aibă un interes serios de a conduce sufletul convins de păcat la o cunoaștere corectă a neprihănirii lui Hristos Isus. Dacă unii au îngăduit ca dorința după satisfacerea egoistă a poftelor să ajungă pe primul loc în viața lor, credincioșii sinceri ar trebui să vegheze asupra acestor suflete ca unii care trebuie să dea socoteală. Ei nu trebuie să neglijeze învățarea credincioasă, duioasă și iubitoare, atât de esențială pentru tinerii convertiți, ca să nu fie o lucrare făcută cu o jumătate de inimă. Chiar primii pași ar trebui să fie bine făcuți.Ev 317.1

Satana dorește ca nimeni să nu își dea seama de necesitatea unei supuneri depline față de Dumnezeu. Când sufletul nu reușește să ajungă la această supunere, păcatul nu este părăsit; poftele și patimile luptă pentru supremație; ispitele aduc confuzie în conștiință, așa încât adevărata convertire nu are loc. Dacă și-ar fi dat seama de lupta pe care fiecare suflet trebuie să o ducă împotriva mijloacelor prin care Satana caută să prindă în capcană, să atragă și să înșele, toți ar fi făcut o lucrare mult mai sârguincioasă pentru cei care sunt tineri în credință.Ev 317.2

Sufletele acestea, lăsate singure, sunt ispitite adesea și nu-și dau seama de răul ascuns în ispite. Faceți-le să simtă că au privilegiul de a cere sfat. Îndrumați-le să caute societatea acelora care pot să le ajute. Prin legătura cu aceia care-L iubesc pe Dumnezeu și se tem de El, ele vor primi putere.Ev 317.3

Conversația noastră cu sufletele acestea trebuie să aibă un caracter spiritual și încurajator. Domnul notează luptele fiecărui suflet slab, cuprins de îndoieli, care se luptă și îi va ajuta pe toți aceia care apelează la El. Ei vor vedea cerul deschis înaintea lor și pe îngerii lui Dumnezeu coborând și urcând scara strălucitoare de lumină pe care ei se străduiesc să urce. — Testimonies for the Church 6:92, 93 (1900).Ev 317.4

Calitatea de membru al bisericii — Legătura dintre Domnul Hristos și biserica Sa este foarte strânsă și sfântă — El este mirele, iar biserica este mireasa. El este capul, iar biserica este trupul. Prin urmare, legătura cu Hristos implică legătura cu biserica Sa. — Educație, 268 (1903).Ev 318.1

Satana descurajează intrarea în biserică — Efortul premeditat al lui Satana este acela de a-i duce pe aceia care se declară a fi creștini cât mai departe cu putință de planurile Cerului. Ca urmare, el îi înșală chiar și pe aceia care declară că fac parte din poporul lui Dumnezeu și îi face să creadă că ordinea și disciplina sunt niște vrăjmași ai evlaviei, că singura cale de a fi în siguranță este ca fiecare să meargă pe drumul lui și să rămână separat de grupurile organizate de creștini care se unesc și lucrează pentru a institui disciplina și armonia în lucrare. Toate eforturile depuse în sensul acesta sunt considerate a fi periculoase, ca o restrângere a dreptului la libertate și, în consecință, ei cred că sunt la fel de temut ca papalitatea. Aceste suflete amăgite consideră că este o virtute să se laude cu libertatea lor de a gândi și de a acționa independent. Ele nu iau în considerare declarațiile niciunui om și nu se consideră răspunzătoare față de nimeni. Atât în trecut, cât și în prezent, lucrarea deosebită a lui Satana este aceea de a-i determina pe oameni să creadă că planul lui Dumnezeu este ca fiecare să se descurce singur și să-și alegă propria rânduială, independent de frații lui. — Letter 32, 1892.Ev 318.2

Fără Hristos, o formă lipsită de valoare — Harul lui Hristos este acela care îi dă viață sufletului. Fără Hristos, botezul, asemenea oricărui alt serviciu religios, este o formă lipsită de valoare. “Cine nu crede în Fiul, nu va vedea viața.” — Hristos, Lumina lumii, 181 (1898).Ev 318.3

Convertire, nu doar botez — A fi mântuit nu înseamnă a fi botezat, nu înseamnă a avea numele scrise în registrele bisericii sau a predica adevărul. A fi mântuit înseamnă a trăi în unire cu Isus Hristos, a avea o inimă nouă, săvârșind faptele lui Hristos și lucrând cu dragoste, răbdare, blândețe și nădejde. Fiecare suflet care este unit cu Hristos va fi un misionar activ pentru toți cei din jurul lui. — Letter 55, 1886.Ev 319.1

O avertizare pentru evangheliști și pastori — Frații noștri pastori dau greș pe deplin în a-și îndeplini lucrarea în modalitatea poruncită de Domnul. Ei nu reușesc să îl înfățișeze pe fiecare om desăvârșit în Hristos Isus. Ei nu au câștigat o experiență prin comuniunea personală cu Dumnezeu și nici cunoașterea adevărată cu privire la ce anume constituie un caracter creștin, prin urmare, sunt botezați mulți oameni care nu sunt pregătiți pentru rânduiala aceasta sfântă, ci sunt legați de eu și de lume. Ei nu L-au înțeles pe Hristos și nici nu L-au primit prin credință. — The Review and Herald, 4 februarie, 1890.Ev 319.2

O deficiență în lucrarea noastră de evanghelizare — Pătrunderea în biserică a unor membri care n-au o inimă renăscută și o viață reformată este o sursă de slăbiciune pentru biserică. Faptul acesta este ignorat adesea. Unii pastori și unele biserici locale sunt atât de dornice să obțină o creștere a numărului de membri, încât ajung să nu mai prezinte o mărturie credincioasă împotriva obiceiurilor și practicilor necreștinești. Aceia care primesc adevărul nu sunt învățați că nu pot fi în siguranță având un comportament lumesc, în timp ce sunt creștini cu numele. Până acum, aceștia au fost supuși ai lui Satana; de aici înainte, ei trebuie să fie supuși ai Domnului Hristos. Viața trebuie să fie o mărturie despre schimbarea conducătorului.Ev 319.3

Opinia publică favorizează o mărturisire a creștinismului. Pentru a avea o formă de evlavie și numele scris în registrul bisericii nu se cere decât puțină renunțare la sine sau sacrificiu de sine. Din această cauză, mulți se alătură bisericii, fără ca mai întâi să fie uniți cu Hristos. Satana triumfă din cauza aceasta. Astfel de convertiți sunt cei mai eficienți slujitori ai lui, fiind o capcană pentru alte suflete. Ei sunt lumini false, ducându-i la pieire pe cei neprevăzători. Oamenii caută în zadar să facă din calea creștinului o cale largă și plăcută pentru cei lumești. Dumnezeu nu a netezit și nici nu a lărgit calea cea îngustă și aspră. Dacă vrem să intrăm în viață, trebuie să mergem pe aceeași cale pe care au mers Domnul Isus și ucenicii Săi, calea umilinței, a renunțării la sine și a sacrificiului. — Testimonies for the Church 5:172 (1882).Ev 319.4

Ținta noastră este să avem membri cu adevărat convertiți — Pastorii care lucrează în sate și orașe pentru a prezenta adevărul nu trebuie să se simtă mulțumiți, nici să considere că lucrarea lor s-a încheiat, până când aceia care au primit teoria adevărului să ajungă să înțeleagă într-adevăr efectul puterii lui sfințitoare și să fie cu adevărat convertiți la Dumnezeu. El ar fi mai mulțumit să aibă șase convertiți pe deplin la adevăr, ca rezultat al lucrării lor, decât să aibă șaizeci care să prezinte o mărturisire formală și să nu fie convertiți cu adevărat. Pastorii aceștia trebuie să consacre mai puțin timp pentru predici și să-și rezerve o parte din puterea lor pentru a vizita și a se ruga cu aceia care sunt interesați, cărora să le ofere o educație religioasă, cu scopul de a-l putea “înfățișa pe fiecare om desăvârșit în Isus Hristos”.Ev 320.1

Iubirea lui Dumnezeu trebuie să fie vie în inima celui care îi învață pe alții adevărul. Propria inimă să fie umplută de acea iubire adâncă și fierbinte pe care a avut-o Hristos, iar atunci ea se va revărsa asupra altora. Pastorii să-i învețe pe toți cei care primesc adevărul că trebuie să aducă roade pentru slava lui Dumnezeu. Să-i învețe că jertfirea de sine trebuie să fie practicată zilnic, că trebuie să renunțe la multe lucruri pe care le îndrăgiseră și că multe datorii, oricât de neplăcute ar putea să pară, trebuie să fie aduse la îndeplinire. Interesele de afaceri, atracțiile sociale, comoditatea, onoarea, reputația — pe scurt, totul trebuie să fie ținut în supunere față de cerințele superioare și veșnice ale lui Hristos. — Testimonies for the Church 4:317 (1879).Ev 320.2