Capitolul 7 — Aspecte financiare, administrative și practice în familie

Fiecare să-l ajute pe celălalt — Familia este un grup social sacru, în care fiecare membru trebuie să acționeze ca o parte a întregului, unul ajutându-l pe celălalt. Lucrul din gospodărie trebuie să se desfășoare armonios, ca diferitele părți ale unei mașini care funcționează bine reglată.FÎ 93.1

Fiecare membru al familiei trebuie să fie conștient de propria responsabilitate, de faptul că trebuie să-și facă partea sa în a contribui la confortul, ordinea și bunăstarea familiei. Niciunul nu trebuie să lucreze împotriva celuilalt. Toți trebuie să se angajeze, în unitate, în buna lucrare de încurajare a celorlalți; ei trebuie să dovedească blândețe, stăpânire de sine și răbdare; vorbiți pe un ton coborât, calm, evitând confuzia în expresie; fiecare să facă tot ce îi stă în putere pentru a ușura poverile mamei.... Fiecare membru al familiei ar trebui să înțeleagă partea care se așteaptă de la el, în unire cu ceilalți. Toți, începând de la copilul de șase ani în sus, trebuie să înțeleagă că se cere de la ei să-și facă partea în ducerea poverilor vieții.FÎ 93.2

Trebuie să recunoaștem că Îi aparținem lui Dumnezeu — Recunoașterea faptului că Îi aparținem lui Dumnezeu stă la temelia integrității în afaceri și a adevăratului succes. Creatorul tuturor lucrurilor, El este adevăratul proprietar.... Fie că recunoaștem sau nu acest lucru, noi suntem doar administratori, cărora Dumnezeu le-a încredințat talente și capacități și pe care i-a așezat în lume pentru a împlini lucrarea la care El i-a chemat.FÎ 94.1

Proprietățile ne sunt date spre administrare — Banii nu ne aparțin nouă; nici casele, nici pământul, nici tablourile, nici mobila, nici îmbrăcămintea sau obiectele de lux. Noi suntem străini și călători. Avem doar acele lucruri care ne sunt necesare pentru sănătate și viață.... Binecuvântările acestea vremelnice ne sunt încredințate pentru a dovedi că ni se vor putea încredința bogății veșnice. Dacă trecem proba lui Dumnezeu, atunci vom primi acea avuție răscumpărată, care va fi a noastră — slavă, onoare și nemurire.FÎ 94.2

Va trebui să dăm socoteală — Trebuie să ne amintim întotdeauna că la judecată vom da socoteală de felul cum am folosit banii lui Dumnezeu. Foarte mult se cheltuiește pentru plăceri și satisfacții egoiste, pentru lucruri care nu ne fac niciun bine, ci, dimpotrivă, ne fac rău. Dacă ne vom da seama că Dumnezeu este Dătătorul tuturor lucrurilor bune, că banii sunt ai Lui, atunci vom fi înțelepți în folosirea lor, în conformitate cu voia Sa cea sfântă. Lumea, obiceiurile ei, moda ei nu trebuie să constituie standardul nostru. Nu trebuie să dorim să ne conformăm practicilor ei; nu trebuie să îngăduim înclinațiilor noastre firești să ne stăpânească.... Ochiul lui Dumnezeu ia cunoștință de fiecare bănuț consacrat cauzei Sale, cât și de bunăvoința sau de neplăcerea dătătorului.FÎ 94.3

Puneți pe primul loc cerințele lui Dumnezeu — Cerințele lui Dumnezeu trebuie puse pe primul loc ... înainte de orice cheltuială, noi trebuie să punem deoparte și să-I prezentăm lui Dumnezeu acea parte pe care El o cere.... Dacă ne bucurăm de succes în afacerile noastre vremelnice, acest lucru este pentru că Dumnezeu ne binecuvântează. O parte din acest venit trebuie pus deoparte pentru săraci și o parte mai mare pentru cauza lui Dumnezeu. Când se înapoiază lui Dumnezeu ceea ce Îi aparține, ceea ce rămâne va fi sfințit și binecuvântat pentru propriul nostru folos. Însă, atunci când un om Îl jefuiește pe Dumnezeu, reținând ceea ce El cere, blestemul Său va fi asupra întregului păstrat. “Fiecare dintre voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câștigul lui.” Fiecare membru al familiei, de la cel mai bătrân până la cel mai tânăr, să ia parte la aceasta lucrare de dăruire....FÎ 94.4

Nu uitați de cei săraci și nevoiași — Cunoaștem prea puțin în legătură cu suferința umană, care există pretutindeni în jurul nostru; însă atât cât avem ocazia, trebuie să fim gata să acordăm ajutor grabnic acelora care sunt în mare nevoie. Irosirea banilor pe lucruri de lux îi lipsește pe cei săraci de mijloacele necesare pentru asigurarea hranei și îmbrăcămintei. Ceea ce se cheltuiește pentru satisfacerea mândriei în îmbrăcăminte, locuință, mobilă și bijuterii ar putea ușura situația din multe familii ruinate, aflate în suferință. Administratorii lui Dumnezeu trebuie să lucreze pentru cei în nevoie.FÎ 95.1

Remediul lui Dumnezeu pentru egoism și lăcomie — Dăruirea constantă, altruistă, constituie remediul rânduit de Dumnezeu împotriva ... egoismului și lăcomiei.... Dacă bogățiile sporesc, oamenii, chiar cei care se consideră evlavioși, își leagă inimile de ele, și cu cât au mai mult, cu atât dau mai puțin pentru vistieria Domnului.... Dumnezeu cunoaște pericolul în care ne aflăm și a pus bariere împrejurul nostru, prin care vrea să ne salveze de la ruină. El ne cere o exersare continuă a dăruirii, astfel ca puterea obișnuinței în ceea ce privește faptele bune să împiedice puterea obișnuinței în direcția opusă.FÎ 95.2

Banii pot fi o binecuvântare sau un blestem — Banii nu sunt neapărat un blestem; ei sunt de o deosebită valoare, dacă sunt bine folosiți.... Cel care întrebuințează banii pentru satisfacerea mândriei și a ambiției face din ei mai degrabă un blestem, decât o binecuvântare. Banii reprezintă un test continuu al simțămintelor noastre. Cine câștigă mai mult decât ceea ce este necesar pentru nevoile lui reale trebuie să caute înțelepciunea și harul de a-și cunoaște propria inimă și de a o păzi cu toată grija, ca să nu înceapă să aibă nevoi imaginare și să devină un administrator necredincios, irosind capitalul pe care i l-a încredințat Domnul.... Când inima se apleacă asupra propriilor preferințe și înclinații, când se nutrește gândul că banii ne pot aduce fericirea fără a avea favoarea lui Dumnezeu, atunci banii devin un tiran care îl stăpânește pe om; banii dobândesc încrederea și stima lui, omul închinându-se banilor ca unui dumnezeu. Onoarea, adevărul, neprihănirea și dreptatea sunt sacrificate pe altarul lor.FÎ 95.3

O independență vrednică de laudă — Independența de un anumit fel este demnă de laudă. A dori să-ți duci propria povară și a nu mânca pâinea dependenței de alții este un lucru bun. Este o ambiție nobilă, generoasă, care arată voința de a te întreține singur. În vederea acestui lucru, sunt necesare hărnicia și chibzuință.FÎ 96.1

Secretul unui buget echilibrat — Mulți, foarte mulți nu s-au educat în așa fel, încât să-și poată menține cheltuielile în limita veniturilor lor. Nu învață să se adapteze împrejurărilor și împrumută și iar împrumută, până când ajung copleșiți de datorii, în cele din urmă căzând în descurajare și deprimare.FÎ 96.2

Țineți un raport al cheltuielilor — Toți trebuie să învețe să facă și să țină socotelile casei. Unii cred că nu este esențial acest lucru, însă greșesc. Toate cheltuielile trebuie notate cu strictețe.FÎ 96.3

Relele care provin din irosirea banilor — Învățați-i pe copii că banii cheltuiți pentru ceea ce nu este necesar constituie o pervertire de la folosirea lor corespunzătoare. Dacă aveți obiceiuri extravagante, îndepărtați-le de îndată din viața voastră. Dacă nu faceți acest lucru, veți fi ruinați pentru veșnicie. Obiceiul de a fi econom, harnic și moderat constituie, pentru copiii voștri, un avantaj mai prețios decât orice moștenire, oricât de bogată.FÎ 96.4

Îngăduința nu este o dovadă a iubirii — Nu vă educați copiii în așa fel, încât să creadă că iubirea pentru ei trebuie să fie exprimată prin indulgență față de mândria, extravaganța și dorința lor de etalare. Nu irosiți timpul, inventând căi pentru cheltuirea banilor. Folosiți-vă facultățile inventive în a caută să fiți economi.FÎ 97.1

Economia este în armonie cu generozitatea — Tendința naturală a tinerilor din zilele noastre este aceea de a neglija și desconsidera economia și de a o confunda cu zgârcenia și avariția. Însă economia este în armonie cu cele mai largi și generoase vederi și simțăminte; nu poate exista o adevărată generozitate, fără practicarea economiei.FÎ 97.2

Extreme și erori în economia familiei — A purta de grijă trupului, oferindu-i o hrană gustoasă și întăritoare, este una dintre cele dintâi datorii ale omului gospodar. Este mai bine să ai haine și mobilă mai puțin costisitoare, decât să restrângi necesarul de hrană. Unii oameni reduc masa familiei cu scopul de a putea oferi mese scumpe și distracții oaspeților. Acest lucru este neînțelept. În găzduirea musafirilor trebuie să fie multă simplitate. Nevoile familiei trebuie să constituie prima atenție. Economia neînțeleaptă și conveniențele superficiale împiedică adesea exercitarea ospitalității, atunci când este nevoie de aceasta și când ea s-ar dovedi o binecuvântare. Hrana pe care o avem de obicei pe mesele noastre ar trebui să fie în așa fel, încât musafirul neașteptat să fie binevenit, fără ca gospodina să fie împovărată cu o altă pregătire.FÎ 97.3

Economia nu se face în defavoarea sănătății — Economia noastră nu trebuie să fie niciodată de așa natură, încât mesele noastre să fie sărăcăcioase. Elevii și studenții să aibă belșug de hrană sănătoasă. Însă aceia care gătesc trebuie să aibă grijă întotdeauna să strângă firimiturile, astfel ca nimic să nu se piardă. Economie nu înseamnă zgârcenie, ci cheltuirea cu chibzuință, pentru că există o mare lucrare ce trebuie făcută.FÎ 97.4

Urmăriți confortul și sănătatea — Desconsiderarea ordinii și a unui sistem de administrare în familie conduce spre ruină și este un mare dezavantaj.FÎ 98.1

Nu ne putem face inima mai curată și mai sfântă dacă ne vom îmbrăca în haine de sac și dacă ne vom lipsi căminul de tot ceea ce înseamnă confort, bun gust sau obiecte de utilitate practică. Dumnezeu nu cere [să ne lipsim] de ceea ce este cu adevărat necesar pentru sănătatea și confortul [nostru], însă El nu aprobă imoralitatea, extravaganța și etalarea.FÎ 98.2

Învățați când să economisiți și când să cheltuiți — Ar trebui să învățați când să economisiți și când să cheltuiți. Nu putem să fim urmașii lui Hristos, dacă nu renunțăm la noi înșine și nu ne luăm crucea. Trebuie să ne achităm de îndatoririle pe care le avem.... Banii folosiți pentru delicatese inutile ar trebui folosiți pentru a spori confortul casei și a procura obiecte utile, care înlesnesc munca în gospodărie. Nu trebuie să fiți zgârciți, trebuie să fiți cinstiți cu voi înșivă și cu frații voștri. Zgârcenia constituie un abuz față de generozitatea lui Dumnezeu. Risipa este de asemenea un abuz. Cheltuielile mici, pe care le socotiți nevrednice de a fi luate în seamă, se vor dovedi considerabile în cele din urmă.FÎ 98.3

Inima consacrată va fi călăuzită — Nu este necesar a specifica aici cum trebuie practicată economia în fiecare caz particular. Aceia ale căror inimi sunt cu totul consacrate lui Dumnezeu și care iau Cuvântul Său drept călăuză vor ști cum să-și îndeplinească toate datoriile vieții. Ei vor învăța de la Domnul Isus, care este blând și smerit cu inima; și, în timp ce vor cultiva blândețea lui Hristos, vor închide ușa în fața nenumăratelor ispite.FÎ 98.4

“Strângeți firimiturile.” — Într-o ocazie, Domnul Hristos a dat ucenicilor o importantă lecție în legătură cu economia. El a făcut o minune pentru a hrăni miile de oameni care Îi ascultaseră învățăturile; totuși, după ce au mâncat toți și s-au săturat, El nu a lăsat să se piardă firimiturile. El, care, la nevoie, a putut să hrănească acea mare mulțime prin puterea Sa divină, le-a cerut ucenicilor să adune firimiturile, astfel ca nimic să nu se piardă. Această lecție a fost dată atât pentru folosul celor din vremea Domnului Hristos, cât și pentru al nostru, Fiul lui Dumnezeu poartă de grijă nevoilor noastre vremelnice. El nu a neglijat firimiturile rămase după masă, deși El ar fi putut oricând oferi o asemenea masă. Economia trebuie practicată în toate lucrurile.... Datoria religioasă și cea mai atentă chibzuință în lucrările și în întreprinderile omenești trebuie să meargă mână în mâna.FÎ 99.1

Urmați exemplul de sacrificiu de sine al lui Hristos — Pentru a cunoaște dezamăgirile, necazurile și suferințele oamenilor, Domnul Hristos a coborât până la cele mai de jos adâncimi ale durerii și umilinței. El a mers primul pe cărarea pe care le-a cerut urmașilor Săi să meargă.... Cu toții suntem ispitiți să ne satisfacem eul și dorințele extravagante, însă ar trebui să nu uităm că Domnul vieții și al slavei a venit în această lume pentru a-i învăța pe oameni lecția sacrificiului de sine.FÎ 99.2

Aceia care nu trăiesc pentru ei înșiși nu vor cheltui orice ban care le cade în mână pentru a-și satisface trebuințele imaginare și conveniențele, ci vor păstra în minte gândul că sunt urmașii lui Hristos și că există oameni care duc lipsă de hrană și de îmbrăcăminte.FÎ 99.3

Atenție la mărunțiș — Nu irosiți monedele de mică valoare, cumpărând lucruri care nu sunt necesare. Poate gândiți că nu este mult, însă, adunate, acestea fac o sumă mare.FÎ 99.4

Sumele cheltuite zi de zi pe lucruri inutile, cu gândul: “Nu e mare lucru, doar câțiva bănuți”, par mici; însă înmulțiți aceste mărunțișuri cu zilele anului și, pe măsură ce anii trec, cifrele care se obțin par incredibile.FÎ 99.5

Nu vă luați la întrecere cu vecinii în privința modei — Nu este bine să pretindem că suntem bogați, ori mai sus decât ceea ce suntem.... Nu trebuie să fim tulburați, dacă vecinii noștri își clădesc și mobilează casele într-un mod în care noi nu ne putem permite.... Este o capcană atât pentru noi, cât și pentru copiii noștri, care sunt în răspunderea noastră, să ne facem o țintă din etalare.FÎ 100.1

Practicați economia din principiu — Cei ale căror mâini sunt deschise pentru a răspunde apelurilor pentru mijloace, în vederea susținerii cauzei lui Dumnezeu și pentru a-i alina pe cei în suferință și în nevoie, nu se numără printre cei neglijenți și nepricepuți, stângaci în lucrul lor trecător. Ei sunt întotdeauna atenți să-și mențină cheltuielile în cadrul venitului lor. Ei sunt economi din principiu; ei simt că este de datoria lor să facă economie, pentru a putea avea ce dărui.FÎ 100.2

Obiceiuri simple, învățate zi de zi — Părinții trebuie să-și crească, să-și instruiască și să-și educe copiii, deprinzându-i cu obiceiuri în care să exercite stăpânirea și tăgăduirea de sine.... Ei trebuie să-și educe copiii, făcându-i conștienți că este nevoie să trăiască în viața de fiecare zi conform unor obiceiuri simple, evitând îmbrăcămintea și dieta costisitoare, casele și mobilele scumpe. Când sunt foarte mici, copiii trebuie învățați să scrie, să citească, să înțeleagă cifrele și să-și tină propriile socoteli. Ei pot înainta pas cu pas în această înțelegere. Însă înainte de orice, ei trebuie să fie învățați că temerea de Domnul este începutul înțelepciunii.FÎ 100.3

Tinerii să fie moderați în cheltuieli — Datorită unor idei greșite privind întrebuințarea banilor, tinerii sunt expuși multor primejdii. Ei nu trebuie aprovizionați cu bani, ca și când ar exista o rezervă inepuizabilă din care pot scoate pentru orice presupusă nevoie. Banii trebuie priviți ca un dar încredințat nouă de Dumnezeu pentru a face lucrarea Sa, pentru a clădi împărăția Sa, iar tinerii ar trebui să învețe să-și țină sub control dorințele.FÎ 100.4

Oferiți lecții privind valoarea banilor — Banii pe care îi primesc tinerii, cu eforturi mici din partea lor, nu vor fi prețuiți.... Sunt multe căi prin care chiar copiii pot câștiga bani și pot lucra pentru a aduce daruri de mulțumire lui Isus, care și-a dat viața pentru ei.... Îi putem ajuta pe copiii noștri într-un mod înțelept. Aceia care lucrează ei înșiși în perioada cât fac colegiul apreciază avantajele pe care le au în acest fel mai mult decât cei care sunt întreținuți de părinți, pentru că, astfel, ei ajung să cunoască ce înseamnă cheltuielile. Nu trebuie să-i purtăm pe copiii noștri până acolo, încât să devină niște poveri neajutorate. Părinții greșesc în datoria pe care o au, atunci când dau cu mână largă acelor tineri care doresc să înceapă cursuri pentru a deveni pastori sau medici, fără ca aceștia să fi avut experiența de a munci, ca să simtă că sunt utili și să vadă ce înseamnă truda.FÎ 101.1

Descurajați folosirea nechibzuită a banilor — Copiii pot învăța să-și arate dragostea pentru Domnul Hristos abținându-se de la a-și cumpăra fleacuri, pentru procurarea cărora mulți bani li se strecoară printre degete. Această lucrare trebuie făcută în fiecare familie. Ea necesită tact și o metodă adecvată, dar va constitui cea mai bună educație pe care o pot dobândi copiii.FÎ 101.2

O greșeală făcută uneori de tații bogați — Tații lucrează pentru a le oferi copiilor lor o situație mai bună decât aceea în care au început ei. Aceasta este o greșeală frecventă. Dacă cei care sunt astăzi copii ar trece prin aceeași școală în care au învățat tații lor, ar deveni oameni la fel de folositori ca și ei. Tații au schimbat condițiile pentru copiii lor. Profesorul tatălui a fost sărăcia, însă pe fiu îl împresoară belșug de mijloace. Toate dorințele îi sunt împlinite. Caracterul tatălui a fost modelat sub disciplina severă a chibzuinței și economiei; orice lucru, oricât de mic, era apreciat. Obiceiurile și caracterul fiului nu vor fi formate datorită împrejurărilor care au existat odată, ci în funcție de situația prezentă — tihnă și îngăduință.... Când luxul este peste tot în jurul lui, oare cum ar putea fi el lipsit de acesta?FÎ 101.3

Cea mai bună moștenire lăsată de părinți copiilor — Cea mai bună moștenire pe care părinții o pot lăsa copiilor este deprinderea acestora cu munca folositoare și exemplul unei vieți caracterizate de o bunăvoință dezinteresată. Printr-o astfel de viață, ei le arată adevărata valoare a banilor, care trebuie apreciată numai după binele pe care aceștia îl vor realiza în împlinirea nevoilor lor și ale semenilor lor și în înaintarea cauzei lui Dumnezeu.FÎ 102.1

Biblia — un manual al principiilor care trebuie să ne călăuzească — Nu exista domeniu de afaceri cinstite în care Biblia să nu poată oferi o pregătire temeinică. Principiile pe care ea le cuprinde, privind hărnicia, cinstea, economia, cumpătarea și curăția morală, constituie secretul pentru adevăratul succes. Aceste principii, așa cum sunt prezentate în cartea Proverbe, constituie o comoară de înțelepciune practică.... Cât de mulți oameni ar fi putut scăpa de eșec financiar și de ruină, dacă ar fi luat seama la avertizările atât de des repetate și accentuate în Scriptură: “Cel care se grăbește să se îmbogățească nu va fi găsit nevinovat”. “Bogăția câștigată în grabă se va împuțina; însă cel care o dobândește prin muncă va avea spor.” “Comorile câștigate cu o limba mincinoasă sunt o deșertăciune care fuge, și ele duc la moarte.” “Cel care ia cu împrumut este robul celui care dă cu împrumut.” “Cine se pune chezaș pentru altul îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaș este liniștit.”FÎ 102.2

Integritatea în afaceri, legiferată în Decalog — Porunca a opta condamnă furtul și jaful. Ea pretinde cea mai strictă integritate în cele mai mici detalii ale afacerilor vieții. Ea interzice îmbogățirea excesivă prin comerț și pretinde plata dreaptă a datoriilor și salariilor.FÎ 102.3

Mintea și caracterul se degradează prin necinste — O singură faptă nu ne formează caracterul, însă ea îndepărtează o barieră, iar următoarea ispită este mai ușor preluată, până când se formează obiceiul de tergiversare, minciună și necinste în afaceri, iar în omul respectiv nu mai poți avea încredere.... Așa cum îi tratăm pe oameni prin necinste meschină, mergând până la fraudă, așa vom proceda și cu Dumnezeu. Oamenii care persistă pe calea necinstei își pun propriile planuri în aplicare, până când ajung să-și înșele propriul suflet și să piardă cerul și viața veșnică. Ei vor sacrifica onoarea și religia pentru un mic avantaj trecător.FÎ 103.1

Evitați datoriile — Multe familii sărace sunt astfel deoarece cheltuiesc banii de îndată ce îi primesc. Trebuie să fiți conștienți că afacerile nu se administrează prin a vă expune la datorii.... Când cineva își face datorii, intră într-una dintre cursele prin care Satana prinde sufletele.... Sustragerea și folosirea banilor înainte de a-i câștiga, indiferent de scop, constituie o capcană.FÎ 103.2

Dovediți înțelegere față de datornicii nenorociți — Dacă cineva are datorii și este cu adevărat neînstare să-și acopere obligațiile, nu trebuie făcute presiuni asupra lui pentru a face ceva ce este peste puterile lui. Trebuie să i se ofere șansa de a se elibera de datorii și să nu fie pus în situația în care efectiv nu-și poate plăti datoriile. Chiar dacă se consideră că se procedează după dreptate, nu se dovedește îndurarea și iubirea lui Dumnezeu.FÎ 103.3

Asigurați-vă proprietatea printr-un testament corespunzător — Mulți oamenii nu se gândesc să-și facă testamentul în timp ce sunt încă într-o stare de sănătate bună.... Testamentele trebuie făcute în așa fel, încât să treacă testul legii. După ce sunt întocmite, ele pot sta ani de zile fără să facă rău cuiva.... Moartea nu va veni cu o zi mai devreme pentru că v-ați făcut testamentul. Lăsându-vă averea prin testament rudelor, asigurați-vă că nu uitați cauza lui Dumnezeu. Soțiile și copiii voștri, desigur, nu trebuie lăsați în lipsă; trebuie să vă îngrijiți de ei, dacă sunt în nevoie. Însă nu treceți în testament, doar pentru că așa e obiceiul, un șir lung de rude care nu sunt nevoiașe.FÎ 103.4

Curățenia și ordinea — virtuți elementare ale căminului — Credincioșii trebuie învățați că, deși poate sunt săraci, nu trebuie să fie neîngrijiți și dezordonați, atât ei ca persoane, cât și casele lor. Cei care nu simt importanța curățeniei ar trebui ajutați în această privință. Ei trebuie învățați că aceia care Îl reprezintă pe Dumnezeul cel Preaînalt și Sfânt trebuie să-și păstreze sufletele curate și că această curăție trebuie să se extindă și în ceea ce privește îmbrăcămintea lor și tot ce este în casă.... Deși trebuie să ne ferim de împodobire inutilă și de etalare, nu trebuie să fim neglijenți și nepăsători în ceea ce privește înfățișarea noastră exterioară. Tot ce ține de persoana noastră și de locul în care ne aflăm trebuie să fie curat, îngrijit și atrăgător. Tinerii trebuie educați în ceea ce privește importanța unei înfățișări care să nu stârnească reproșuri, o înfățișare care să-L onoreze pe Dumnezeu și adevărul.FÎ 104.1

Neglijarea curățeniei va avea ca urmare boala — Suferința nu vine fără o anumită cauză. Sate și orașe considerate desăvârșite în ceea ce privește sănătatea au fost afectate de puternice epidemii de friguri, care au produs moartea sau slăbirea organismului. În multe cazuri, mediul în care trăiau cei care au căzut victime acestor epidemii conținea substanțe dăunătoare, care otrăveau atmosfera, fiind inhalate de cei care locuiau în împrejurimi.FÎ 104.2

Oferiți condiții pentru ușurarea lucrului — În multe cămine, soția, mama, nu are timp să citească, să fie bine informată, nu are timp să comunice cu soțul ei și nici să se ocupe de dezvoltarea mintală a copiilor lor. Nu exista timp sau loc pentru o prietenă dragă, apropiată. Încetul cu încetul, ea se afundă în treburile gospodărești, care îi sunt mai degrabă o povară, iar puterea, timpul și interesul ei sunt absorbite de lucrurile trecătoare. Prea târziu se trezește, descoperindu-se străină în propria casă. Ocaziile prețioase pe care le-a avut pentru a-i influența pe cei dragi spre o viață mai nobilă, nefolosite, necultivate, au trecut pentru totdeauna. Gospodinele să se hotărască să trăiască după un plan făcut cu înțelepciune. Faceți tot ce puteți pentru a oferi condiții care să ușureze munca și să fie binefăcătoare pentru sănătate.FÎ 104.3

Chiar și cele mai umile sarcini constituie lucrarea lui Dumnezeu — Orice lucrare pe care o facem, fie că este vorba de spălatul vaselor, de așezarea mesei, de vegherea la căpătâiul bolnavului, de gătit sau de spălatul rufelor, este de importanță morală.... Cele mai umile sarcini trebuie acceptate; iar aceia care le preiau ar trebui să simtă că aduc la îndeplinire o lucrare necesara și onorabilă și că, în această misiune, fie ea cât de umilă, ei fac lucrarea lui Dumnezeu.... Toți trebuie să lucreze în sfera lor de activitate. Femeia, în căminul ei, îndeplinind datoriile simple ale vieții, poate și trebuie să dovedească ascultare, credincioșie și iubire cu tot atâta sinceritate ca și îngerii în sfera lor. Orice lucrare este onorabilă, când este în conformitate cu voia lui Dumnezeu.FÎ 105.1

Ordinea, regulile și exemplul personal sunt esențiale — Fiecare cămin creștin ar trebui să aibă reguli; iar părinții ar trebui să le ofere copiilor, prin cuvinte și prin purtarea lor unul față de celălalt, un exemplu viu, desăvârșit, pentru ceea ce doresc ca ei să fie. Curăția limbajului și adevărata politețe creștină trebuie practicate necontenit. Învățați-i pe copii și pe tineri să se prețuiască pe ei înșiși, să fie credincioși lui Dumnezeu, loiali principiilor; învățați-i să respecte și să se supună Legii lui Dumnezeu. Aceste principii le vor guverna viața și vor fi trăite în prieteniile pe care le leagă. Multe lucruri depind de tată și de mamă. Ei trebuie să fie hotărâți și totodată buni în disciplina folosită și să lucreze cu toată seriozitatea pentru a avea o gospodărie ordonată și curată, pentru ca îngerii cerești să fie atrași cu pacea și cu influența lor înmiresmată. Dumnezeu dorește ca familiile noastre să fie simboluri ale familiei cerești. Fie ca părinții și copiii să aibă în minte acest lucru în fiecare zi, raportându-se unii la alții ca membri ai familiei lui Dumnezeu.FÎ 105.2

Ordinea este necesară pentru un cămin fericit — Lui Dumnezeu nu-I plac dezordinea, neglijența și lipsa dorinței de a fi desăvârșit. Aceste deficiențe constituie rele serioase și tind să slăbească afecțiunea soțului față de soție, atunci când soțului îi place ordinea și dorește să aibă copii disciplinați și o gospodărie îngrijită. O soție și mamă își poate face căminul fericit numai dacă îi place ordinea, dacă ține la demnitatea ei și știe să conducă bine treburile casei; iată de ce toți aceia care dau greș în aceste puncte trebuie să înceapă de îndată să se educe pe sine în această direcție și să cultive acele lucruri de care au cea mai mare nevoie.FÎ 106.1