Iubirea de Dumnezeu și de oameni

Aceia care au o adevărată iubire pentru Dumnezeu vor da pe față o dorință adâncă de a cunoaște și a îndeplini voința Sa. Apostolul Ioan, ale cărui epistole vorbesc cu atâta îmbelșugare despre iubire, zice: “Aceasta este iubirea de Dumnezeu, ca să păzim poruncile Sale”. 1 Ioan 5, 3. Copilul care iubește pe părinții săi va arăta iubirea sa printr-o ascultare voioasă; dar un copil egoist și nerecunoscător va căuta să lucreze cât mai puțin cu putință pentru părinții săi, dorind, în același timp să se bucure de toate privilegiile date celui ascultător și credincios. Aceeași deosebire se vede și printre cei ce mărturisesc a fi copii ai lui Dumnezeu. Mulți dintre cei ce cunosc că sunt obiectul iubirii și purtării Sale de grijă și doresc să primească binecuvântarea Sa, nu găsesc nici o plăcere în a împlini voia Lui. Ei socotesc cerințele lui Dumnezeu față de ei ca fiind o restricție neplăcută, iar poruncile Sale ca fiind un jug apăsător. Dar cel ce umblă cu adevărat după sfințirea inimii și a vieții găsește plăcere în Legea lui Dumnezeu și se plânge numai că rămâne prea în urmă de la măsura cerută de poruncile Sale.SV 81.1

Ni s-a dat porunca să ne iubim unii pe alții după cum ne-a iubit Hristos. El și-a dat pe față iubirea Sa, jertfindu-și viața ca să ne răscumpere pe noi. Ucenicul cel iubit spune că noi trebuie să fim voioși a ne da viața pentru frați. Căci “oricine iubește pe Cel ce L-a născut, iubește și pe cel născut din El”, Idem 1. Dacă iubim pe Hristos, trebuie să iubim și pe cei care se aseamănă Lui în viață și caracter. Și nu numai atât, ci trebuie să iubim și pe aceia care sunt “fără nădejde și fără Dumnezeu în lume”. Efeseni 2, 12. Hristos a părăsit patria Sa cerească pentru ca să mântuiască pe păcătoși și a venit pe pământ ca să sufere și să moară pentru ei. Urmărind aceasta, El S-a trudit, a suferit și S-a rugat până când — cu inima zdrobită și părăsit de cei pentru a căror mântuire venise — și-a dat viața pe crucea de pe Golgota.SV 82.1