Rugăciunea lui Pavel pentru biserică

În epistola sa către biserica din Efes, Pavel le pune în față, “taina Evangheliei”, (Efeseni 6, 19), “bogățiile nepătrunse ale lui Hristos”. (Efeseni 3, 8.)SV 84.1

Și apoi îi asigură de rugăciunile sale pentru înaintarea lor spirituală, zicând: “Îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos ... și-L rog ca potrivit cu bogăția slavei Sale să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinlăuntru, așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; pentru ca, având rădăcina și temelia pusă în dragoste să puteți pricepe împreună cu toți sfinții care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu”. Efeseni 3, 14-19.SV 84.2

Tot astfel scrie el și către frații din Corint: “către cei ce au fost sfințiți în Hristos Isus”: “...Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos! Mulțumesc Dumnezeului meu totdeauna cu privire la voi pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Isus Hristos. Căci în El ați fost îmbogățiți în toate privințele, cu orice vorbire și cu orice cunoștință. În felul acesta, mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; așa că nu duceți lipsă de nici un fel de dar în așteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos”. 1 Corinteni 1, 2-7. Aceste cuvinte nu sunt adresate numai către biserica din Corint, ci și poporului lui Dumnezeu până la încheierea timpului. Orice creștin se poate bucura de binecuvântarea sfințirii.SV 84.3

Apostolul continuă apoi cu următoarele cuvinte: “Vă îndemn, fraților, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveți toți același fel de vorbire, să n-aveți dezbinări între voi, ci să fiți uniți în chip desăvârșit, într-un gând și o simțire”. Idem 10. Pavel nu le cerea să facă ceea ce era cu neputință. Unitatea era un rod sigur al desăvârșirii creștine. În epistola sa către Coloseni, el arată din nou privilegiile mărețe date copiilor lui Dumnezeu, zicând: “Am auzit despre credința voastră în Isus Hristos și despre dragostea pe care o aveți față de toți sfinții.... De aceea și noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem să vă umpleți de cunoștința voii Lui, în orice ‘fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul ca Să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu: întăriți cu toată puterea, potrivit, cu tăria slavei Lui pentru orice răbdare și îndelungată răbdare, cu bucurie’”. Coloseni 1, 4-11.SV 85.1