Viața de credință

Uneori un simț profund despre propria noastră nevrednicie face ca sufletul nostru să fie străbătut de un fior; dar aceasta nu e o dovadă că Dumnezeu S-ar fi schimbat față de noi sau noi față de Dumnezeu. Nu trebuie făcut nici un efort pentru a păstra mintea încordată asupra vreunei emoții oarecare. Astăzi poate nu simțim pacea și bucuria pe care am simțit-o ieri; dar să ne prindem prin credință de mâna lui Hristos și să ne încredem în El pe deplin, atât în întuneric, cât și în lumină.SV 90.1

Satana poate ne șoptește: “Tu ești un păcătos prea mare ca să te poată mântui Hristos”. Dar în timp ce recunoști că ești într-adevăr păcătos și nevrednic, poți întâmpina totuși pe ispititor cu aceste cuvinte: “În virtutea lucrării de ispășire, eu primesc pe Hristos ca Mântuitor al meu. Eu nu mă încred în vrednicia mea, ci în sângele scump al lui Isus, care mă curățește. În această clipă, sufletul meu lipsit de ajutor, se prinde de Hristos”.SV 90.2

Viața creștinului trebuie să fie o viață de credință vie și stăruitoare. O încredere nestrămutată și o sprijinire neclintită pe Hristos, va aduce sufletului pacea și asigurarea.SV 90.3