Înăbușirea Spiritului

Sfințirea este o lucrare zilnică. Nimeni să nu se înșele pe sine însuși cu credința că Dumnezeu îl va ierta și binecuvânta cât timp calcă în picioare una din poruncile sale. Săvârșirea cu premeditare a unui păcat cunoscut înăbușă mărturia glasului Spiritului și desparte sufletul de Dumnezeu. Oricât de mare ar fi extazul simțământului religios, Isus nu poate locui într-o inimă care nesocotește Legea dumnezeiască. Dumnezeu va onora numai pe aceia care îl onorează.SV 92.1

“Dacă vă dați robi cuiva ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați”. Romani 6, 16. Dacă îngăduim mânia, pofta, lăcomia, ura, egoismul sau vreun alt păcat ajungem slujitori ai păcatului. “Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni”. Matei 6, 24. Dacă slujim păcatului nu putem sluji și Iui Hristos. Creștinul va simți ademenirile păcatului, căci firea poftește împotriva Spiritului și Spiritul împotriva firii, ducând un război continuu. Aici este nevoie de ajutorul lui Hristos. Slăbiciunile omenești se unesc cu tăria dumnezeiască și credința zice: “Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruință prin Isus Hristos, Domnul nostru”. 1 Corinteni 15, 57.SV 92.2