Strigătul de biruință al lui Pavel

Apostolul Pavel a fost mult onorat de Dumnezeu, fiind răpit într-o viziune sfântă până la al treilea cer, unde a privit scene, a căror măreție nu i s-a îngăduit s-o spună și totuși aceasta nu l-a făcut să fie îngâmfat sau încrezut. El a înțeles însemnătatea vegherii stăruitoare și a tăgăduirii de sine și a spus lămurit: “Mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat”. 1 Corinteni 9, 27.SV 95.2

Pavel a suferit de dragul adevărului; și totuși nu a auzim nici o plângere ieșind de pe buzele lui. Cercetându-și trecutul vieții sale de trudă, de grijă și de sacrificiu, zice: “Eu socotesc că suferințele din timpul de față nu sunt vrednice a fi puse deopotrivă cu mărirea care se va descoperi pentru noi”. Romani 8, 18. Strigătul de biruință din gura servului credincios al lui Dumnezeu a străbătut toate veacurile ajungând până în timpul nostru: “Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?... Totuși în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos Domnul nostru”. Romani 8, 35-39.SV 95.3

Deși Pavel era întemnițat într-o închisoare romană — departe de lumina și aerul cerului, oprit de la lucrarea sa activă pentru Evanghelie și așteptând în fiecare moment să fie dus la moarte — totuși el nu s-a lăsat stăpânit de îndoială sau deznădejde. Din acea închisoare întunecată a venit mărturia sa, glas de muribund plin de credință sublimă și de curaj, care a inspirat inimile sfinților și ale martirilor din toate veacurile următoare. Cuvintele sale descriu bine urmările acelei sfințiri pe care ne-am străduit s-o arătăm în aceste pagini. “Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură și clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în ziua aceea, Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui”. 2 Timotei 4, 6-8.SV 96.1

Să umbli în lumină!
Doar așa
Tu vei gusta din dragostea divină,
Pe care Duhul Sfânt o poate da
Acelora ce-n suflet au lumină.
Să umbli în lumină!
Vei simți
Atunci că bezna va pieri îndată,
Și-n schimb asupra ta va străluci
Lumina cea adevărată.
Să umbli în lumină!.
Drumul tău Spinos va fi
Atunci — dar fără tină.
De la Acel ce însuși e lumină
Primi-vei de la Domnul harul Său.SV 97.1