Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Sfinţirea vieţii

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Blândețea un rod al Spiritului

    Cel mai prețios rod al sfințeniei este harul blândeții. când acest har ține frânele sufletului, felul omului de a fi e modelat de influența sa. Un astfel de suflet așteaptă neîncetat pe Dumnezeu și își supune voința voinței Sale. Priceperea sa prinde orice adevăr divin și voința sa se pleacă în fața oricărui principiu divin, fără a se îndoi sau murmura. Adevărata blândețe îmblânzește și supune inima și dă minții destoinicie ca să-și întipărească bine cuvântul. Ea aduce Gândurile la supunere față de Isus Hristos; deschide inima la Cuvântul lui Dumnezeu, cum era deschisă inima Lidiei. Ea ne aduce împreună cu Maria, ca învățăcei, la picioarele lui Isus. “El conduce pe cei blânzi la judecată și învață pe cei umiliți căile Sale”. Psalmii 25, 9.SV 14.2

    Vorbirea celor blânzi nu este niciodată plină de îngâmfare. Ca și copilul Samuel, ei se roagă: “Vorbește Doamne, căci robul tău ascultă”. 1 Samuel 3, 9. Când Iosua a fost așezat în poziția cea mai înaltă de comandant al lui Israel, el a declarat război tuturor vrăjmașilor lui Dumnezeu. Inima sa era plină de cugete nobile privind înalta sa misiune. Și totuși, când i se vestea vreo solie din cer, el lua poziția unui copil, care dorește să fie condus. Răspunsul său era: “Ce spune Domnul meu servului Său?” Iosua 5, 14. Primele cuvinte ale lui Pavel, când Hristos i S-a descoperit, au fost: “Doamne, ce vrei să fac?” Faptele Apostolilor 9, 6.SV 15.1

    Blândețea în școala lui Hristos este una din roadele de seamă ale Duhului Sfânt. Ea este o cale divină prin care Duhul Sfânt lucrează spre sfințire și care face pe cel care o posedă să fie destoinic a-și ține în stăpânire totdeauna un temperament iute și furtunos. Când harul blândeții e nutrit de către aceia care sunt din fire supărăcioși și iuți la mânie, ei vor depune cele mai serioase sforțări ca să-și supună acest temperament nefericit. Din zi în zi ei vor câștiga stăpânire asupra lor înșiși, până ce acea trăsătură de caracter lipsită de iubire și neasemănătoare cu Hristos este biruită. Ei devin apoi asemenea cu Modelul Divin și pot asculta de sfatul inspirat: “Fii repede la auzire, încet la vorbire și încet la mânie”. Iacov 1, 19.SV 15.2

    Când un om pretinde a fi sfințit și totuși în cuvinte și fapte reprezintă necurmat un izvor din care curge apă amară, atunci putem spune cu siguranță: acest om este amăgit. El trebuie să învețe încă alfabetul a ceea ce înseamnă viața de creștin. Aceia care mărturisesc a fi servi ai lui Hristos au nutrit atât de mult demonul lipsei de bunătate încât par a iubi elementele nesfințite și au plăcere să rostească cuvinte care displac și irită. Acești oameni trebuie să se pocăiască înainte ca Mântuitorul să-i recunoască de copii ai Săi.SV 16.1

    Blândețea este podoaba lăuntrică pe care Dumnezeu o prețuiește nespus de mult. Apostolul vorbește despre aceasta, ca fiind mai de preț decât aurul, mărgăritarele sau pietrele scumpe. În timp ce podoabele din afară înfrumusețează numai corpul muritor, podoaba blândeții înfrumusețează sufletul și pune pe omul trecător în legătură cu Dumnezeul cel nemărginit. Aceasta este podoaba pe care și-a ales-o Dumnezeu însuși. Acela care a împodobit cerurile cu aștri luminoși, a promis prin același Spirit că “El va împodobi pe cel blând cu mântuire”. Psalmii 149, 4. Îngerii cerului vor scrie ca fiind cei mai bine împodobiți, aceia care se îmbracă în Domnul Isus Hristos și umblă cu El în blândețea și umilința Spiritului.SV 16.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents