Capitolul 2 — Principiile de cumpătare ale lui Daniel

Caracterul profetului Daniel a fost remarcabil. El a fost un exemplu strălucit de ceea ce poate ajunge omul când e unit cu înțelepciunea lui Dumnezeu. O scurtă istorisire a vieții acestui bărbat Sfânt al lui Dumnezeu ni s-a lăsat ca un raport încurajator pentru aceia care aveau să fie chemați mai târziu să sufere cercări și ispite.SV 18.1

Când poporul Israel, regele, nobilii și preoții lor au fost duși in captivitate, patru dintre ei au fost aleși ca să slujească la curtea împăratului din Babilon. Unul dintre aceștia era Daniel, care încă de timpuriu dădea dovadă că va ajunge pe viitor la o destoinicie însemnată. Acești tineri, erau cu toții de viță domnească și sunt descriși ca “niște tineri fără cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere, în stare să slujească în casa împăratului”. Daniel 1, 4. Prețuind talentele superioare ale acestor tineri captivi, împăratul Nebucadnețar a hotărât să-i pregătească spre a li se da locuri de seamă în împărăția sa. Și pentru ca ei să poată fi în totul destoinici a sluji la curtea împărătească, după obiceiul oriental, ei trebuiau să fie învățați limba haldeilor și să fie supuși, timp de trei ani de zile, la disciplină fizică și intelectuală.SV 18.2

Tinerii din această școală nu numai că erau primiți la palatul imperial, dar se luase măsuri ca ei să mănânce din mâncărurile și să bea din vinul care se servea la masa împăratului. Prin toate acestea, împăratul gândea nu numai să le arate o mare cinste, dar și să asigure pentru dânșii cea mai bună dezvoltare fizică și mintală, care putea fi ajunsă.SV 19.1