Capitolul 6 — Puterea votului

Răspunderea noastră de cetățeni — Deși nu este înțelept să ne implicăm în chestiunile politice, este totuși privilegiul nostru de a lua o poziție hotărâtă față de toate problemele legate de reforma temperanței. Referitor la acest lucru, eu am avut adeseori o mărturie clară. Într-un articol publicat în The Review and Herald, 8 noiembrie, 1881, am scris:Te 253.1

“Există o cauză a paraliziei morale din societatea noastră. Legile actuale sprijină un rău care le macină propria temelie. Mulți deplâng relele pe care le știu că există dar se consideră liberi de orice răspundere în această privință. Așa ceva nu se poate. Fiecare individ exercită o influență în societate.”Te 253.2

Fiecare votant are cuvântul lui — “În țara noastră binecuvântată, fiecare votant are un cuvânt în stabilirea legilor care vor controla națiunea. Să nu fie această influență și acest vot puse de partea temperanței și a virtuții?”Te 253.3

“Putem apela la partizanii cauzei temperanței pentru a ni se alia în lupta noastră și a încerca să respingem valul de rău ce degradează moralul lumii; dar cât de valabile sunt toate eforturile noastre atâta vreme cât comerțul cu alcool este sprijinit de lege? Trebuie ca blestemul alcoolismului să rămână pentru totdeauna o pată pentru țara noastră? Trebuie ca el să demoleze, asemeni unui foc mistuitor, multe mii de cămine fericite?”Te 253.4

Prin cuvânt, prin scris și prin vot — Vorbim de efecte, ne cutremurăm față de ele și ne întrebăm ce putem face, în vreme ce prea adesea tolerăm și chiar autorizăm cauza acestora. Apărătorii temperanței nu vor reuși să-și facă pe deplin datoria, dacă nu-și vor exercita influența prin sfat și exemplu — prin cuvânt, prin scris și prin vot. — În favoarea prohibiției și a abstinenței totale. Nu trebuie să ne așteptăm ca Domnul să facă o minune pentru realizarea acestei reforme, anulând astfel necesitatea lucrării noastre. Noi înșine trebuie să ne luptăm cu acest inamic uriaș, având drept motto: “Fără compromis și fără întrerupere, până la obținerea biruinței.” — The Review and Herald, 15 octombrie, 1914. (citat în Gospel Workers, 387, 388.)Te 253.5

Alegerea oamenilor potriviți — Oamenii necumpătați nu trebuie să fie, prin votul poporului, puși în poziții de încredere. — The Signs of the Times, 8 iulie, 1880.Te 254.1

La cheremul oamenilor necumpătați — Sunt votați în funcții mulți oameni ale căror minți sunt lipsite de deplina lor vigoare, prin îngăduința față de băuturile alcoolice, sau sunt constant amorțite de folosirea tutunului.... Liniștea fericitelor familii, reputația, averea, libertatea și chiar viața ni se află la cheremul unor oameni necumpătați, aleși în camerele noastre legislative și în curțile de justiție.Te 254.2

Dedându-se ei înșiși la îngăduința apetitului, mulți dintre cei care erau cândva drepți și buni își pierd integritatea și dragostea față de semenii lor, unindu-se cu cei necinstiți și destrăbălați, adoptându-le poziția și împărtășindu-le vina.Te 254.3

Sacra prerogativă de cetățean compromisă — Cât de mulți își compromit prerogativa de cetățeni ai republicii, fiind mituiți cu un pahar de whisky să-și dea votul pentru vreun candidat nepotrivit! Ca pătură socială, cei necumpătați nu vor pregeta să întrebuințeze înșelăciunea, mituirea și chiar violența împotriva celor care refuză admiterea libertății apetitului pervertit. — The Review and Herald, 8 noiembrie, 1881.Te 254.4

Răspunderea cetățenilor pasivi — Mulți își predau propria influență marelui nimicitor, ajutându-l, prin cuvânt și vot, la distrugerea chipului moral al lui Dumnezeu în om, fără să se gândească la familiile decăzute din cauza unui apetit stricat pentru alcool. — Manuscris 87, 1898.Te 254.5

Iar cei care, prin voturile lor, autorizează comerțul cu alcool vor avea de dat socoteală pentru răul făcut de oamenii aflați sub puternica influență a băuturilor tari. — Scrisoarea 243a, 1905.Te 255.1

Pionierii noștri ajung să ia o decizie importantă — [Fragment din jurnalul din 1859 al lui Ellen White]. “Participat seara la adunare. O întâlnire liberă și foarte interesantă. După ce a sosit timpul de încheiere, s-a abordat problema votului și s-a zăbovit asupra ei. A vorbit mai întâi James, apoi fratele Andrews și amândoi au considerat că lucrul cel mai bun era să se ia atitudine în favoarea binelui și împotriva răului și că este drept să voteze oameni cumpătați pentru a conduce orașul nostru, în loc ca tăcerea lor să favorizeze alegerea unor oameni necumpătați. Fratele Hewett își povestește experiența avută cu câteva zile mai înainte și stabilește faptul că este corect să-și dea votul. Fratele Hart vorbește bine. Fratele Lyon nu este de acord. Nimeni nu mai are obiecții împotriva votării, și fratele Kellog începe să simtă că este corect. O stare plăcută începe să se facă simțită printre toți frații. O, de-ar putea să acționeze toți în temere de Dumnezeu!”Te 255.2

[Notă: La începutul verii lui 1881, la adunarea în aer liber de la Des Moines, Iowa, delegaților li s-a prezentat o rezoluție care declara:Te 255.3

“Hotărâm: — de a ne exprima profundul interes față de mișcarea pentru temperanța care se desfășoară în acest stat; și de a indica pastorilor noștri să-și folosească întreaga influență în comunități și în afara lor pentru a-i determina pe oameni să depună substanțiale eforturi, prin lucrare personală și la urna de vot, în favoarea amendamentului constituțional pentru prohibiție, pe care partizanii temperanței caută să-l instituie. — The Review and Herald, 5 iulie, 1881.Te 255.4

Dar unii au obiectat față de clauza care cerea acționarea “la urna de vot”, solicitând desființarea ei. Ellen White, care a participat la acea adunare în aer liber, se retrăsese, dar a fost rugată să dea un sfat.Te 255.5

Scriind despre aceasta la acea vreme, ea relatează: “M-am întors și am văzut că trebuia să vorbesc referitor la problema dacă poporul nostru trebuia să voteze pentru prohibiție. Le-am spus ‘Da’ și am vorbit vreme de douăzeci de minute.” — Scrisoarea 6, 1881.]Te 255.6

“Oameni care promovau consumul de alcool au venit azi la mine exprimându-și plini de curtoazie aprecierea față de păzitorii Sabatului, că nu au votat, și speranța că își vor menține poziția și, asemeni quakerilor, nu vor fi pentru prohibiție. Satana și îngerii lui răi sunt ocupați la această oră și au lucrătorii lor pe pământ. Rugăciunea mea este ca el să fie decepționat, în această privință.” — Jurnalul lui Ellen G. White, duminică, 6 March 1859.Te 256.1

Lecția împărățiilor antice — Prosperitatea unei națiuni depinde de virtutea și inteligența cetățenilor ei. Pentru asigurarea acestor două binecuvântări, obiceiurile strictei temperanțe sunt indispensabile. Istoria împărățiilor din vechime este plină de lecții-avertisment pentru noi. Luxul, îngăduirea de sine și risipa pregătesc calea căderii. Rămâne de văzut dacă țara noastră va fi pusă în gardă de exemplul lor și le va evita soarta. — Gospel Workers, 388.Te 256.2