Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Temperanţă

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 2 — Convertirea, secretul biruinței

    Îngăduința este păcat — Îngăduirea apetitului nenatural, fie pentru ceai, cafea, tutun sau alcool este necumpătare și se luptă astfel împotriva legilor vieții și ale sănătății. Folosind aceste lucruri interzise, se creează în organism o stare pe care Dumnezeu n-a stabilit-o niciodată. Această îngăduință este păcat pentru oricare dintre membrii familiei umane.... Suferința, boala și moartea sunt pedeapsa sigură pentru ea.... — Evangelism, 266.Te 104.3

    Când Duhul Sfânt lucrează printre noi — Primul și cel mai important lucru este acela de a înmuia și supune sufletul, prezentându-L pe Domnul nostru Isus Hristos ca purtător de păcate, ca Mântuitor iertător al acestora și făcând Evanghelia cât se poate de clară. Când Duhul Sfânt lucrează printre noi, ... sufletele care nu sunt pregătite pentru apariția lui Hristos sunt convinse.... Fidelii tutunului renunță la idolul lor, iar băutorul de alcool la licoarea lui. Ei n-ar putea face lucrul acesta dacă nu s-ar prinde, prin credință, de făgăduințele lui Dumnezeu, de iertare a păcatelor lor. — Evangelism, 264.Te 105.1

    Marea trebuință a omului — Hristos și-a dat viața pentru a plăti răscumpărarea păcătosului. Răscumpărătorul lumii știa că îngăduirea apetitului aduce debilitate fizică și ucide capacitățile de percepție, pentru ca lucrurile sacre și eterne să nu mai poată fi distinse. El știa că îngăduința de sine pervertește puterile morale și că marea nevoie a omului este convertirea inimii, minții și a sufletului, de la o viață a satisfacerii de sine la una de tăgăduire și sacrificiu de sine. — Medical Ministry, 264.Te 105.2

    În putere proprie, omul eșuează — Obiceiul tutunului.... Întunecă atât de multe minți! De ce nu renunțați la acest obicei? De ce nu vă ridicați să spuneți: “Nu voi mai sluji păcatului și lui Satana!”? Spuneți: “Am să abandonez acest narcotic otrăvitor!” Niciodată nu veți putea face lucrul acesta în putere proprie. Hristos spune: “Eu sunt la dreapta ta, pentru ca să te ajut!” — Manuscris 9, 1893.Te 105.3

    De ce eșuează atât de mulți — Ispitele îngăduiții apetitului posedă o putere ce poate fi înfrântă numai prin ajutorul pe care-l poate oferi Dumnezeu. Dar, pe lângă orice ispită, avem făgăduința Domnului că va exista o cale de scăpare. De ce, atunci, atât de mulți sunt înfrânți? Pentru că nu-și pun încrederea în Dumnezeu. Ei nu profită de mijloacele puse la dispoziție pentru siguranța lor. Prin urmare, scuzele oferite pentru satisfacerea apetitului pervertit nu au greutate înaintea lui Dumnezeu. — Christian Temperance and Bible Hygiene, 22.Te 105.4

    Singurul remediu — Pentru orice suflet care luptă să se ridice dintr-o viață de păcat la una a purității, importantul element al puterii se află în singurul Nume de “sub cer” “dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți”. — Faptele Apostolilor 4, 12. “Dacă însetează cineva” — după odihnă și speranță, după eliberare de apăsările păcatului — spune Hristos, “să vină la Mine și să bea.” Ioan 7, 37. Singurul remediu pentru viciu este harul și puterea lui Hristos.Te 106.1

    Hotărârile bune, urmărite în putere proprie nu aduc nimic. Toate angajamentele de pe lume nu pot rupe puterea obiceiului rău. Oamenii nu vor practica niciodată temperanța în toate lucrurile până ce inimile lor nu vor fi înnoite prin harul divin. Noi nu putem scăpa nici un moment de păcat. Suntem, în orice clipă, dependenți de Dumnezeu....Te 106.2

    Hristos a trăit o viață de perfectă ascultare de Legea lui Dumnezeu și, prin aceasta, a stabilit un exemplu pentru orice ființă umană. Viața pe care a trăit-o El în această lume trebuie să o trăim și noi, prin puterea și sub instruirea Lui.Te 106.3

    E nevoie de ascultare deplină — În lucrarea noastră pentru cei căzuți trebuie să avem imprimate în minte și inimă cerințele Legii lui Dumnezeu și necesitatea loialității față de El. Nu eșuați niciodată în a arăta că există o clară diferență între cel care-I slujește lui Dumnezeu și cel care nu-I slujește. Dumnezeu este iubire, dar El nu poate scuza nerespectarea cu bună știință a poruncilor Sale. Natura guvernării Sale este în așa fel, încât oamenii nu pot scăpa de consecințele neascultării. Numai pe cei care-L onorează îi poate onora Dumnezeu. Conduita omului în această lume îi hotărăște soarta veșnică. După cum seamănă, așa va secera. Cauza va urma efectului.Te 106.4

    Nimic mai puțin decât deplina ascultare nu ne poate face să atingem standardul cerinței lui Dumnezeu. El nu a lăsat cerințe neclare și n-a impus nimic ce nu este necesar la aducerea omului în armonie cu El. Noi trebuie să le arătăm păcătoșilor idealul Lui de caracter și să-i conducem la Hristos, numai prin al cărui har se poate atinge acest ideal.Te 106.5

    Biruința asigurată prin viața fără păcat a lui Hristos — Mântuitorul a luat asupra Lui defectele umanității și a trăit o viață fără păcat, pentru ca oamenii să nu se teamă că, din cauza slăbiciunii naturii lor, n-ar putea să biruie. Hristos a venit să ne facă “părtași firii dumnezeiești” și viața Lui demonstrează că umanitatea, împreună cu divinitatea, nu păcătuiește.Te 107.1

    Mântuitorul a biruit pentru a-i arăta omului cum să biruiască și el. Mântuitorul a întâmpinat toate ispitirile lui Satana cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu. Încrezându-Se în făgăduințele lui Dumnezeu, El a primit putere pentru a asculta de poruncile Lui și ispititorul n-a putut să preia nici un avantaj. La orice ispită, răspunsul Lui era: “Stă scris”. Așadar, Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său, prin care să rezistăm răului. Extraordinar de mari și clare sunt făgăduințele noastre pentru ca, prin ele, să ne facem “părtași firii dumnezeiești”, după ce am “fugit de stricăciunea care este în lume prin poftă”. 2 Petru 1, 4.Te 107.2

    Rog pe cel ispitit să nu se uite la circumstanțe, la propria slăbiciune sau la puterea ispitei, ci la puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Toată puterea aceasta este a noastră. “Strâng cuvântul Tău în inima mea”, spune psalmistul, “ca să nu păcătuiesc împotriva Ta”. “...după cuvântul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori.” Psalmii 119, 11; 17, 4.Te 107.3

    Legat de Hristos, prin rugăciune — Vorbiți-le oamenilor despre curaj; înălțați-i la Dumnezeu, în rugăciune. Mulți din cei care au fost învinși de ispită se simt umiliți de eșecul lor și simt că este în van să vină Ia Dumnezeu; dar acest gând este o sugestie de la vrăjmaș. Când au păcătuit și simt că nu pot să se roage, spuneți-le oamenilor, că atunci este timpul când trebuie să se roage! Ei pot fi rușinați și adânc umiliți, dar, mărturisindu-și păcatele, Cel care este credincios și drept le va ierta păcatele și-i va curați de orice nelegiuire.Te 107.4

    Nimic nu este, aparent, mai neajutorat și totuși, realmente, mai invincibil decât sufletul care-și simte nimicnicia și se bazează total pe meritele Mântuitorului. Prin rugăciune, prin studiul Cuvântului Său, prin credința în prezența Lui, cea mai slabă dintre ființele umane poate trăi legată de Hristos cel viu, iar El o va prinde cu o mână ce nu o va mai lăsa să plece. — The Ministry of Healing, 179-182.Te 108.1

    Sănătate și putere pentru biruitor — Când oameni care și-au îngăduit obiceiuri rele și practici păcătoase se supun puterii adevărului divin, intervenția acestui adevăr în inimă reînvie puterile morale ce păruseră paralizate. Primitorul va avea o mai puternică și mai limpede înțelegere decât avea înainte de a-și lipi sufletul de Stânca veșnică. Chiar și sănătatea lui fizică se îmbunătățește, datorită conștiinței siguranței în Hristos. Binecuvântarea specială a lui Hristos, prezentă în cel care-L primește, este, prin sine, sănătate și putere. — Christian Temperance and Bible Hygiene, 13.Te 108.2

    Putere de biruință, numai prin Hristos — Oamenii au profanat templul — suflet și Dumnezeu apelează la ei să se trezească și să încerce din răsputeri să-și redobândească natura dată de El. Nimic altceva decât harul lui Dumnezeu nu poate să convingă și să schimbe inima; numai prin El sclavii obișnuințelor pot să obțină puterea de a rupe lanțurile care-i leagă. Este imposibil pentru om să-și aducă trupul ca o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu, atâta vreme cât continuă să-și îngăduie obiceiuri care-l privează de vigoare fizică, intelectuală și morală. Apostolul spune: “Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu.” Romani 12, 2; — Christian Temperance and Bible Hygiene, 10, 11.Te 108.3

    În puterea lui Hristos — Hristos a dus lupta în privința apetitului și a ieșit biruitor; și noi, de asemenea, putem învinge, prin puterea venită de la El. Cine va intra pe porțile cetății? — Nu aceia care declară că ei nu pot învinge forța apetitului. Hristos a rezistat față de puterea celui care ar vrea să ne țină în robie; deși slăbit de lungul post de patruzeci de zile, El a înfruntat ispita și a demonstrat, prin acest act, că situația noastră nu este fără speranță. Știu că singuri nu putem învinge; cât de recunoscători ar trebui să fim că avem un Mântuitor viu, care este dispus și gata să ne ajute!Te 108.4

    Îmi amintesc cazul unui om dintr-o adunare căreia mă adresam odată. Era aproape o ruină la trup și la minte, datorită folosirii tutunului și alcoolului. Era îngenuncheat de efectele destrăbălării lui; iar hainele îi erau în ton cu starea lui jalnică. După toată aparența, ajunsese prea departe pentru a mai fi recuperat. Dar, atunci când am apelat la el să se opună ispitei în puterea unui Mântuitor înviat din morți, el s-a ridicat în picioare tremurând și a spus: “Văd că dumneavoastră aveți interes pentru mine și voi avea și eu acest interes pentru mine!” Șase luni mai târziu, el a venit la mine acasă. Nu l-am recunoscut. Cu un chip strălucind de bucurie și cu ochii scăldați în lacrimi, m-a apucat de mână și mi-a spus: “Nu mă cunoașteți, dar vă mai amintiți de bărbatul îmbrăcat într-o haină veche albastră, care s-a ridicat într-o adunare de-a dumneavoastră și a spus că ar vrea să încerce o reformă?” Eram uimită. Stătea drept și părea cu zece ani mai tânăr. Plecase acasă de la acea adunare și petrecuse lungi ore în rugăciune și luptă, până la răsăritul soarelui. A fost o noapte de luptă dar, slavă Domnului, a ieșit biruitor din ea. Acest om putea vorbi din trista experiență despre robia obiceiurilor rele. El știa acum cum să-i avertizeze pe tineri de pericolul contaminării acestor obiceiuri; iar cei care, asemeni lui cândva, erau învinși, el putea să le arate spre Hristos, ca singura sursă de ajutor. — Christian Temperance and Bible Hygiene, 19, 20.Te 109.1

    Fără Hristos nu există reformă adevărată — Despărțit de puterea divină nu se poate realiza o reformă adevărată. Barierele omenești împotriva tendințelor firești și cultivate nu sunt decât ca un banc de nisip în calea torentului. Noi nu putem rezista ispitelor care ne asaltează dinăuntru și dinafară până ce viața lui Hristos nu devine o putere înviorătoare în viața noastră. Hristos a venit în această lume și a trăit Legea lui Dumnezeu, pentru ca omul să poată avea o stăpânire perfectă asupra înclinațiilor naturale, care corup sufletul. Medicul sufletului și trupului nostru ne dă biruința asupra poftelor inamice. El a pus la dispoziție orice posibilitate, pentru ca omul să poată avea perfecțiunea caracterului.Te 109.2

    Când cineva se predă lui Hristos, mintea lui este adusă sub controlul Legii; dar al legii împărătești, care proclamă libertate pentru orice rob. Devenind una cu Hristos, omul este făcut liber. Supunerea față de voința lui Hristos înseamnă restabilirea naturii umane perfecte.Te 110.1

    Ascultarea de Dumnezeu este eliberare de sclavia păcatului, izbăvire de pasiunile și impulsurile omenești. Omul poate deveni învingător asupra lui însuși, învingător al propriilor înclinații, al domniilor și puterilor și al “stăpânitorilor întunericului acestui veac” și ale “duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.” Efeseni 6, 12. — The Ministry of Healing, 130, 131.Te 110.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents