Capitolul 3 — Isaia 58 — O rețetă divină

“Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume.” Iacov 1, 27.LB 29.1

Capitolul care definește lucrarea noastră — Capitolul cincizeci și opt din Isaia trebuie privit în întregime ca o solie pentru timpul acesta, care să fie dată și citită mereu. — Special Testimonies, Seria B 2:5.LB 29.2

Ce spune Domnul în capitolul cincizeci și opt din Isaia? Întregul capitol este de cea mai mare importanță. — Testimonies for the Church 8:159.LB 29.3

Am fost instruită să aduc în atenția poporului nostru capitolul cincizeci și opt din Isaia. Citiți acest capitol cu atenție și înțelegeți felul de slujire care va aduce viața în bisericile noastre. Lucrarea Evangheliei trebuie dusă înainte prin mijloacele dărniciei noastre la fel ca și prin truda noastră. Când întâlniți suflete suferinde care au nevoie de ajutor, ajutați-le. Când întâlniți flămânzi, hrăniți-i. Făcând aceasta, veți lucra în domeniul de lucru al lui Hristos. Lucrarea sfântă a Maestrului a fost o lucrare de binefacere. Poporul nostru de pretutindeni să fie încurajat a avea o parte în ea. — Manuscript 7, 1908.LB 29.4

Lucrarea arătată — Vă rog să citiți Isaia 58: “Oare acesta este postul plăcut Mie: să-și chinuiască omul sufletul o zi? Să-și plece capul ca un pipirig și să se culce pe sac și cenușă? Aceasta numești tu post și zi plăcută Domnului? Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug; împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l și nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte și slava Domnului te va însoți. Atunci tu vei chema și Domnul va răspunde, vei striga și El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările cu degetul și vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime și întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”LB 29.5

Aceasta este lucrarea specială ce ne stă înainte acum. Faptul că ne rugăm și nu mâncăm nu ne va folosi la nimic dacă nu ne apucăm cu hotărâre de lucrarea aceasta. Obligații sfinte apasă asupra noastră. Datoria ne este arătată clar. Domnul ne-a vorbit prin profetul Lui. Gândurile și căile Domnului nu sunt așa cum cred sau doresc muritorii egoiști să fie. Domnul privește la inimă. El știe dacă egoismul locuiește acolo. Noi putem căuta să ne ascundem adevăratul caracter față de frații și surorile noastre, dar Dumnezeu știe. Nimic nu poate fi ascuns de El.LB 30.1

Postul pe care îl poate accepta Dumnezeu este descris: să-ți împărți pâinea cu cel flămând și să aduci în casa ta pe nenorociții fără adăpost. Nu aștepta să vină ei la tine. Lucrarea nu este a lor ca să te caute și să te roage fierbinte pentru un cămin. Tu trebuie să-i cauți și să-i aduci în casa ta. Sufletul tău să simtă cu ei. Cu o mână să prinzi, prin credință, brațul puternic care aduce mântuire în timp ce cealaltă mână, a iubirii, o întinzi spre cei apăsați și-i ușurezi. Îți este imposibil să te prinzi de brațul lui Dumnezeu cu o mână în timp ce cealaltă este ocupată pentru a servi propriei tale plăceri.LB 30.2

Dacă te angajezi în această lucrare a milei și iubirii, se va dovedi prea grea pentru tine? Vei cădea și vei fi zdrobit sub povară, iar familia va fi lipsită de ajutorul și influența ta? O, nu. Dumnezeu a îndepărtat cu grijă toate dubiile cu privire la această întrebare printr-un legământ cu tine, cu condiția ascultării: “Atunci lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta va încolți repede.” Crede numai că Cel care a promis este credincios. Dumnezeu poate reînnoi tăria fizică. Ba, mai mult, El spune că o va face. Iar făgăduința nu se sfârșește aici. “Neprihănirea ta îți va merge înainte și slava Domnului te va însoți.” Domnul va zidi o fortificație în jurul tău. Făgăduința nu se sfârșește nici aici. “Atunci tu vei chema și Domnul va răspunde, vei striga și El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta apăsarea și vorbele de ocară, dacă sufletul tău va simți cu cel flămând, ‘atunci lumina ta va răsări peste întunecime și întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.’” — Testimonies for the Church 2:33-35.LB 31.1

O interpretare adevărată a Evangheliei — Numai prin manifestarea unui interes neegoist față de cei care au nevoie de ajutor putem da o demonstrație practică a adevărurilor Evangheliei. “Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele și unul dintre voi le zice: ‘Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!’ fără să le dea cele trebuincioase trupului la ce i-ar folosi? Tot așa și credința: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.” “Acum dar rămân aceste trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”LB 32.1

În vestirea Evangheliei se include mult mai mult decât doar predicare. Ignoranții trebuie iluminați; descurajații, ridicați; bolnavii vindecați. Glasul omenesc trebuie să-și îndeplinească rolul său în lucrarea lui Dumnezeu. Cuvinte gingașe, pline de milă și iubire trebuie să mărturisească despre adevăr. Rugăciuni stăruitoare, din inimă, să aducă îngerii aproape….LB 32.2

Domnul vă va da succes în lucrarea aceasta;… când este trăită și practicată, este întrețesută cu viața practică. Unitatea dintre o lucrare, asemenea lucrării lui Hristos, făcută pentru trup, și o lucrare, asemenea lucrării lui Hristos pentru suflet este adevărata interpretare a Evangheliei. — The Review and Herald, 4 martie, 1902.LB 32.3

Sfatul este clar — Nu am nici o teamă de lucrătorii care sunt angajați în lucrarea reprezentată în Isaia, capitolul cincizeci și opt. Acest capitol este clar și suficient pentru a ilumina pe oricine dorește să facă voia lui Dumnezeu. Pentru fiecare există ocazii, din belșug ca să fie o binecuvântare pentru omenire. Soliei îngerului al treilea nu trebuie să i se dea un loc secundar în această lucrare, ci să fie una cu ea. S-ar putea să existe și există pericolul de a îngropa marile principii ale adevărului când se face lucrarea care este bine să se facă. Această lucrare ar trebui să fie, față de solie, ceea ce este mâna în raport cu corpul. Necesitățile spirituale ale sufletului trebuie păstrate în prim plan.LB 33.1

Lucrarea dată nouă de Dumnezeu — Îi îndemn cu toată puterea pe toți membrii bisericii, pe toți cei care sunt adevărați misionari, pe toți cei care cred în solia îngerului al treilea, pe toți cei care-și opresc piciorul în ziua Sabatului, să ia în considerație mesajul din Isaia, capitolul cincizeci și opt. Dumnezeu cere ca poporul Său să facă acum lucrarea de binefacere poruncită aici. Este dată chiar de El. Nu suntem lăsați în dubiu cu privire la aplicarea soliei și timpul împlinirii ei, deoarece citim: “Ai tăi vor zidi iarăși pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou dărâmăturile străbune; vei fi numit ‘Dregător de spărturi,’ ‘Cel ce drege drumurile și face țara cu putință de locuit.’” Versetul 12. Memorialul lui Dumnezeu, Sabatul zilei a șaptea, semnul lucrării Sale în crearea lumii, a fost înlocuit de omul nelegiuirii. Poporul lui Dumnezeu are de făcut o lucrare deosebită de a repara spărtura ce a fost făcută în legea Lui. Cu cât ne apropiem mai mult de sfârșit, cu atât mai urgentă este lucrarea aceasta. Toți cei care-L iubesc pe Dumnezeu vor arăta că poartă semnul Lui prin păzirea poruncilor Sale.LB 33.2

Când biserica acceptă lucrarea dată ei de Dumnezeu, are făgăduința: “Atunci lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte și slava Domnului te va însoți.” — Testimonies for the Church 6:265, 267.LB 34.1