Biserica — O îndatorire sfântă

Când S-a înălțat la cer, Domnul Hristos le-a încredințat urmașilor Săi biserica și toate interesele ei ca pe o îndatorire sfântă. Iar lucrarea bisericii nu trebuie să fie lăsată doar în grija pastorului sau a câtorva conducători. Fiecare membru ar trebui să simtă că a făcut un legământ solemn cu Domnul, de a lucra pentru interesele cele mai înalte ale cauzei Sale, în orice vreme și în orice situație. Fiecare ar trebui să aibă o parte de făcut, o răspundere de purtat. Dacă toți membrii bisericii ar fi avut simțământul unei răspunderi individuale, s-ar fi făcut un progres mai mare în ce privește lucrurile spirituale. Responsabilitatea solemnă pe care o au i-ar fi determinat să-L caute adesea pe Dumnezeu pentru a-I cere putere și har.SEv 200.1

Adevăratul caracter al bisericii nu este evaluat după înaltele declarații pe care le rostește, după numele înscrise în registrele ei, ci după faptele pe care le face cu adevărat pentru Domnul și după numărul lucrătorilor ei perseverenți și credincioși. Un efort personal și neegoist va realiza pentru cauza lui Dumnezeu mai mult decât se poate realiza prin predici sau prin mărturisiri de credință.SEv 200.2

Pastorii să-i învețe pe membrii bisericii că, pentru a crește din punct de vedere spiritual, ei trebuie să-și aducă la îndeplinire responsabilitatea pe care le-a încredințat-o Dumnezeu, aceea de a-i conduce pe oameni la adevăr. Cei care nu-și împlinesc responsabilitatea ar trebui să fie vizitați, iar cei ce îi vizitează să se roage împreună cu ei și să lucreze pentru ei. Nu-i faceți pe oameni să depindă de voi, în calitate de pastori, ci învățați-i mai degrabă că ei trebuie să-și folosească talentele spre a le prezenta celor din jurul lor adevărul. Lucrând în felul acesta, ei vor coopera cu îngerii cerului și vor dobândi o experiență care le va mări credința și îi va lega cu putere de Dumnezeu.SEv 200.3