Mărturisirea păcatului

Celor care doresc să se înalțe rugăciuni pentru refacerea sănătății, trebuie să li se explice clar că încălcarea legilor lui Dumnezeu, atât a celor legate de sănătate, cât și a celor spirituale, este păcat și că, pentru a primi binecuvântarea Sa, păcatul trebuie să fie mărturisit și părăsit.SEv 216.1

Sfintele Scripturi ne îndeamnă: “Mărturisiți-vă unii altora păcatele, și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați”. (Iacov 5, 16.) Celui care solicită să se înalțe rugăciuni pentru el, să i se spună astfel: “Noi nu cunoaștem ce este în inima ta și nici nu știm secretele vieții tale. Acestea sunt cunoscute doar de tine și de Dumnezeu. Dacă te pocăiești de păcatele tale, datoria ta este să le mărturisești”.SEv 216.2

Păcatul care are un caracter particular trebuie să-I fie mărturisit Domnului Hristos, singurul Mijlocitor între Dumnezeu și om. Deoarece, “dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit”. (1 Ioan 2, 1.) Fiecare păcat este o ofensă împotriva lui Dumnezeu și trebuie să-I fie mărturisit Lui prin Hristos. Fiecare păcat făcut în public trebuie să fie mărturisit tot în public. Greșeala făcută față de un semen trebuie să-i fie mărturisită chiar aceluia care a fost ofensat. Dacă acela care caută vindecarea s-a făcut vinovat de vorbirea de rău, dacă a semănat discordie în cămin, între vecini sau în biserică și a determinat înstrăinarea și disensiunile, dacă prin vreo practică greșită i-a condus pe alții la păcat, el trebuie să-și mărturisească aceste rele atât înaintea lui Dumnezeu, cât și înaintea celor pe care i-a ofensat. “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire”. (1 Ioan 1, 9.)SEv 216.3

După ce greșelile sunt îndreptate, putem să-I prezentăm Domnului nevoile celor bolnavi, cu o credință liniștită, așa cum ne îndrumă Duhul Său. El cunoaște pe fiecare om pe nume și Se îngrijește de fiecare, ca și când nu ar mai exista nici un alt om pe pământ pentru care L-a dat pe singurul Său Fiu. Pentru că iubirea lui Dumnezeu este așa de mare și așa de neschimbătoare, bolnavii trebuie să fie încurajați să se încreadă în El și să fie voioși. Îngrijorarea cu privire la propria persoană tinde să provoace slăbiciune și boală. Dacă bolnavii se vor ridica deasupra deprimării și a confuziei, șansele lor de vindecare vor fi mai bune, căci “ochiul Domnului privește peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui”. (Psalmii 33, 18.)SEv 217.1