Datoria noastră de a ne păstra sănătatea

Mă doare inima când văd așa de mulți pastori slăbiți, așa de mulți pastori pe patul de suferință și așa de mulți încheindu-și istoria vieții pe pământ atât de prematur — oameni care au purtat povara responsabilităților în lucrarea lui Dumnezeu și a căror inimă a fost pe deplin consacrată lucrării lor. Convingerea că trebuie să-și înceteze munca pe care o iubeau a fost cu mult mai dureroasă pentru ei decât suferințele datorate bolii și chiar decât însuși gândul morții.SEv 239.1

Tatăl nostru ceresc nu vrea să-i facă să sufere sau să-i întristeze pe oameni. El nu este autorul bolii și al morții. El este sursa vieții. Dumnezeu vrea ca oamenii să trăiască și ar dori ca ei să asculte de legile vieții și ale sănătății, ca să poată rămâne în viață.SEv 239.2

Cei care acceptă adevărul prezent și sunt sfințiți prin el au o dorință fierbinte de a reprezenta adevărul în viața și în caracterul lor. Ei au o dorință nespusă în suflet ca și alții să poată înțelege lumina și să se bucure de ea. Când adevăratul lucrător merge să semene semințele prețioase de-a lungul tuturor apelor, cu lacrimi și rugăciune, povara lucrării este foarte istovitoare pentru mintea și pentru inima lui. El nu poate suporta efortul continuu cu sufletul tulburat până în adâncurile lui, fără să obosească înainte de vreme. Din când în când, trebuie să primească resurse proaspete din “lucrurile vechi și noi”, care sunt scoase din “vistieria” Cuvântului lui Dumnezeu. Acestea le vor da ascultătorilor viață și putere. Dumnezeu nu vrea ca voi să ajungeți așa de istoviți, încât eforturile voastre să fie lipsite de prospețime și de viață.SEv 239.3

Cei care sunt angajați într-o activitate intelectuală continuă, fie că studiază, fie că predică, au nevoie de odihnă și de o schimbare. Studentul sârguincios își solicită mintea fără încetare, în timp ce, prea adesea, neglijează exercițiul fizic, iar ca rezultat, puterile fizice slăbesc, iar capacitatea de efort intelectual se reduce. În felul acesta, studentul nu reușește să realizeze tocmai lucrarea pe care ar fi putut să o facă, dacă ar fi lucrat cu înțelepciune.SEv 240.1

Dacă ar lucra inteligent, folosindu-și în mod corespunzător atât mintea, cât și trupul, pastorii nu ar ceda așa de repede în fața bolii. Dacă toți lucrătorii noștri ar putea să facă, în fiecare zi, câteva ore o muncă în aer liber și s-ar simți liberi să facă aceasta, ar fi o binecuvântare pentru ei și ar fi în stare să-și aducă la îndeplinire cu mai mult succes îndatoririle chemării lor. Dacă nu au timp pentru o relaxare deplină, ei ar putea să plănuiască și să se roage în timp ce fac o muncă fizică, apoi s-ar întoarce la munca lor pastorală cu trupul și mintea înviorate.SEv 240.2

Unii dintre pastorii noștri cred că trebuie să facă în fiecare zi o anumită lucrare pe care să o poată raporta la conferință. Ca rezultat al încercării de a face aceasta, eforturile lor sunt prea adesea slabe și ineficiente. Ei ar trebui să aibă perioade de odihnă, în care să fie complet liberi de munca istovitoare. Dar aceste perioade nu pot lua locul exercițiului fizic zilnic.SEv 240.3

Fraților, când vă luați timp să vă cultivați grădina, făcând în felul acesta exercițiul fizic necesar pentru a vă păstra organismul într-o stare de bună funcționare, este ca și cum ați face lucrarea lui Dumnezeu în adunările publice. Dumnezeu este Tatăl nostru. El ne iubește și nu-i cere nici unuia dintre slujitorii Săi să-și suprasolicite trupul.SEv 240.4

O altă cauză a lipsei de sănătate sau a ineficienței în lucrare este indigestia. Când funcțiile digestive sunt suprasolicitate, creierul este incapabil să-și realizeze lucrarea cu maximă eficiență. Mulți mănâncă în grabă diferite feluri de mâncare, care se războiesc în stomac și produc o stare de confuzie în creier. Folosirea unor alimente nesănătoase și consumul în exces al celor sănătoase ar trebui să fie evitate în aceeași măsură.SEv 241.1

Mulți mănâncă la orice oră, fără a lua în seamă legile sănătății. Ca urmare, mintea se încețoșează. Cum ar putea oamenii să fie onorați cu iluminarea divină, dacă sunt așa de neglijenți în ce privește obiceiurile lor și așa de neatenți la lumina pe care Dumnezeu a dat-o în legătură cu aceste lucruri?SEv 241.2

Fraților, oare nu este timpul să vă convertiți cu privire la aceste aspecte ale îngăduinței de sine? “Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare, toți aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergați dar în așa fel ca să căpătați premiul! Toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veșteji. Eu deci alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat”. (1 Corinteni 9, 24-27.)SEv 241.3