Dezvoltare și slujire

Viața de creștin este mai mult decât consideră mulți că este. Ea nu constă doar în bunătate, răbdare, blândețe și amabilitate. Aceste haruri sunt esențiale, dar este nevoie și de curaj, forță, energie și perseverență. Calea pe care ne îndrumă Hristos este o cale îngustă, a renunțării la sine. Pentru a merge pe această cale și pentru a înainta prin dificultăți și descurajări, este nevoie de oameni care să nu fie niște persoane lipsite de energie și influențabile.SEv 290.1

Este nevoie de oameni robuști, care nu vor aștepta până când calea lor va fi netezită și până când orice obstacol va fi îndepărtat, oameni care vor inspira un zel nou eforturilor șovăielnice ale lucrătorilor descurajați, oameni ale căror inimi sunt încălzite de iubirea creștină și ale căror mâini sunt puternice în îndeplinirea lucrării Domnului.SEv 290.2

Unii care se angajează în lucrarea misionară sunt slabi, fricoși, fără viață, ușor de descurajat. Lor le lipsește impulsul. Ei nu au acele trăsături pozitive de caracter, care le dau puterea de a face ceva — spiritul și energia care aprind entuziasmul. Cei care vor să aibă succes trebuie să fie curajoși și plini de speranță. Ei trebuie să cultive virtuțile care îi fac să fie activi. Deși este important să dea răspunsuri blânde, care potolesc mânia, ei trebuie să aibă curajul eroic de a se împotrivi răului. Alături de bunătatea care rabdă totul, ei au nevoie de forța caracterului, care îi va face să aibă o influență puternică spre bine.SEv 290.3

Unii nu au nici o tărie de caracter. Planurile și scopurile lor nu au o formă și o consistență bine definite. Ei nu sunt de nici un folos practic în lume. Această slăbiciune, această lipsă de eficiență și de hotărâre trebuie să fie biruite. În adevăratul caracter creștin există ceva de neclintit, care nu poate fi schimbat sau învins de circumstanțele neprielnice. Noi trebuie să avem o coloană vertebrală morală, o integritate care nu poate fi flatată, cumpărată sau amenințată.SEv 290.4

Dumnezeu dorește să folosim fiecare ocazie de a obține o pregătire pentru lucrarea Sa. El așteaptă să investim toate energiile noastre în îndeplinirea acestei lucrări și să păstrăm viu în inima noastră simțământul sfințeniei și al responsabilităților ei serioase.SEv 291.1

Mulți care sunt calificați pentru a face o lucrare excelentă realizează puțin, deoarece încearcă puțin. Mii de oameni trec prin viață ca și când nu ar avea nici un scop pentru care să trăiască, nici un standard înalt pe care să-l atingă. Un motiv al acestui fapt este nivelul scăzut de apreciere pe care îl au cu privire la ei înșiși. Domnul Hristos a plătit un preț infinit pentru noi și dorește să ne prețuim în conformitate cu prețul plătit.SEv 291.2

Nu vă mulțumiți să atingeți un standard scăzut. Noi nu suntem ce am putea fi și nici ce ar vrea Dumnezeu să fim. Dumnezeu nu ne-a dat capacitatea de a gândi pentru ca aceasta să rămână inactivă sau pentru a fi abătută spre atingerea unor scopuri pământești și necurate, ci pentru a fi dezvoltată la maximum, înnobilată, sfințită și folosită în vederea progresului intereselor Împărăției Sale….SEv 291.3

Să ne aducem aminte că oricare ar fi poziția în care ați putea sluji, voi dați pe față motivația care vă inspiră, și anume dezvoltarea caracterului. Orice ați lucra, faceți acea lucrare cu precizie și sârguință și biruiți înclinația de a căuta o sarcină ușoară.SEv 291.4

Același spirit și aceleași principii pe care cineva le manifestă în munca de zi cu zi le va manifesta în întreaga viață. Cei care doresc o cantitate fixă de muncă și un salariu fix și vor să lucreze în condiții pe măsura pregătirii lor, fără să fie necesară nici o adaptare și nici o instruire din partea lor, nu sunt oamenii pe care Dumnezeu îi cheamă să lucreze pentru El. Cei care se gândesc cum să ofere cât mai puțin posibil din puterea lor fizică, intelectuală și morală nu sunt lucrătorii peste care El poate revărsa binecuvântări abundente. Exemplul lor este contagios. Motivația care îi guvernează este interesul egoist. Cei care trebuie să fie supravegheați și care lucrează doar atunci când li se specifică fiecare îndatorire nu vor fi declarați niște slujitori buni și credincioși. Este nevoie de lucrători care manifestă energie, integritate și sârguință, care sunt dispuși să facă tot ce trebuie.SEv 291.5

Mulți ajung ineficienți, deoarece fug de responsabilități de teamă să nu dea greș. În felul acesta, ei nu reușesc să obțină acea educație care rezultă din experiență și pe care nu le-o pot oferi cititul și studiul și toate celelalte avantaje obținute pe alte căi.SEv 292.1

Omul nu poate schimba circumstanțele, dar nici nu trebuie să permită circumstanțelor să-l modeleze. Noi ar trebui să privim circumstanțele ca pe niște instrumente cu care să lucrăm. Noi suntem cei care trebuie să stăpânim circumstanțele, nu să îngăduim ca ele să ne stăpânească.SEv 292.2

Oamenii puternici sunt adesea oamenii care au înfruntat împotrivirea și situațiile dificile. Deoarece și-au pus în mișcare energiile, obstacolele pe care le-au întâmpinat s-au dovedit pentru ei adevărate binecuvântări. Conflictul și situațiile dificile solicită exercitarea încrederii în Dumnezeu și a statorniciei care ne face să devenim puternici.SEv 292.3

Domnul Hristos nu a desfășurat o slujire limitată. El nu Își măsura munca în ore. Timpul și sufletul Său, inima și puterea Sa au fost dedicate muncii depuse pentru binele omenirii. În timpul zilelor obositoare de muncă și în nopțile lungi, El Se ruga pentru harul și rezistența de care avea nevoie ca să poată face o lucrare mai mare. El Își înălța rugăciunile spre ceruri cu un strigăt puternic și cu lacrimi, cerând ca natura Sa omenească să fie întărită și să aibă puterea de a înfrunta vrăjmașul viclean și toate lucrările lui înșelătoare și să-și poată aduce la îndeplinire misiunea de a salva omenirea. El le spune lucrătorilor Săi: “Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu”. (Ioan 13, 15.)SEv 292.4

“Căci dragostea lui Hristos”, spunea apostolul Pavel, “ne constrânge”. (2 Corinteni 5, 14.) Acesta a fost principiul motivator al conduitei lui. Dacă uneori zelul său în împlinirea datoriei șovăia pentru o clipă, o singură privire spre cruce îl făcea să-și mobilizeze din nou puterile minții și să meargă mai departe pe calea renunțării la sine. În lucrarea pentru frații săi, Pavel se baza mult pe iubirea nemărginită, manifestată în sacrificiul lui Hristos, cu toată puterea ei dominatoare și constrângătoare.SEv 293.1

Cât de serios și cât de impresionant era apelul său: “Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți”. (2 Corinteni 8, 9.) Cunoașteți înălțimea de la care S-a coborât Domnul Hristos și adâncimea umilinței la care a ajuns. Picioarele Sale au pășit pe calea sacrificiului și nu s-au întors până când nu și-a dat viața. Pe tot parcursul vieții Sale, de când a coborât de pe tronul cerului până la cruce, El nu a avut parte de odihnă. Iubirea Sa pentru om L-a determinat să accepte cu bunăvoință orice insultă și să sufere orice abuz.SEv 293.2

Apostolul Pavel ne avertizează: “Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora”. El ne îndeamnă: “Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus. El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce”. (Filipeni 2, 4-8.)SEv 293.3

Oricine Îl primește pe Hristos ca Mântuitor personal va dori cu ardoare să aibă privilegiul de a-I sluji lui Dumnezeu. Când meditează ce a făcut Cerul pentru el, inima lui este impresionată de o iubire fără margini și de o recunoștință plină de adorare. El este nerăbdător să-și arate recunoștința, dedicându-și toate aptitudinile în slujba lui Dumnezeu. El dorește nespus să-și manifeste iubirea față de Hristos și față de cei răscumpărați. El dorește munca, greutățile și sacrificiul.SEv 294.1

Adevăratul lucrător pentru Dumnezeu va face tot ce poate mai bine, deoarece în felul acesta Îl poate slăvi pe Domnul său. El va face binele pentru a respecta cerințele lui Dumnezeu și se va strădui să-și dezvolte toate capacitățile. El va aduce la îndeplinire orice îndatorire ca pentru Dumnezeu. Unica lui dorință va fi ca Hristos să poată primi un omagiu și o slujire desăvârșită.SEv 294.2

Există o pictură care reprezintă un taur ce stă între plug și altar, iar pe ea este scris: “Gata pentru oricare dintre ele” — gata să trudească în brazdă sau să fie adus ca jertfă pe altar. Aceasta este poziția adevăratului copil al lui Dumnezeu — el este dispus să meargă acolo unde îl cheamă datoria, să renunțe la sine și să sacrifice pentru lucrarea Răscumpărătorului. — The Ministry of Healing, 497-502.SEv 294.3