Iertarea păcatelor

“Celor ce le veți ierta păcatele”, a spus Domnul Hristos, “vor fi iertate și celor ce le veți ținea vor fi ținute”. (Ioan 20, 23.) Domnul Hristos nu-i acordă nici unui om dreptul de a-i judeca pe alții. În Predica de pe Munte, El a interzis acest lucru. Judecarea este prerogativa lui Dumnezeu. Dar El îi încredințează bisericii organizate responsabilitatea pentru fiecare dintre membrii ei. Biserica are datoria de a-i avertiza, de a-i instrui și, dacă este posibil, de a-i recupera pe cei care cad în păcat. “Mustră, ceartă, îndeamnă”, spune Domnul, “cu toată blândețea și învățătura”. (2 Timotei 4, 3.)SEv 502.1

Să vă purtați cu credincioșie față de cei greșiți. Avertizați fiecare suflet aflat în pericol. Nu lăsați pe nimeni să se înșele singur. Spuneți-i păcatului pe nume. Arătați ce a zis Dumnezeu cu privire la minciună, la călcarea Sabatului, la furt, la idolatrie și cu privire la orice alt rău. “Cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu”. (Galateni 5, 21.) Dacă persistă în păcat, judecata pe care ați rostit-o din Cuvântul lui Dumnezeu este pronunțată asupra lor în ceruri. Prin alegerea de a păcătui, ei neagă autoritatea Domnului Hristos, iar biserica trebuie să arate că ea nu aprobă faptele lor, altfel, ea însăși Îl dezonorează pe Domnul ei. Biserica trebuie să declare ce spune Dumnezeu despre păcat. Ea trebuie să trateze păcatul așa cum o îndrumă Dumnezeu, iar decizia ei este aprobată în ceruri. Cel care disprețuiește autoritatea bisericii disprețuiește autoritatea lui Hristos Însuși.SEv 502.2

Dar există și o față luminoasă a tabloului. “Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate.” Acest gând să fie predominant. Când lucrăm pentru cei greșiți, toate privirile să fie îndreptate spre Domnul Hristos. Păstorii să manifeste o grijă duioasă față de turma Domnului. Să le vorbească celor greșiți despre mila iertătoare a Mântuitorului. Să-l încurajeze pe cel păcătos să se pocăiască și să creadă în Acela care poate ierta. Să declare, pe temeiul autorității Cuvântului lui Dumnezeu: “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire”. (1 Ioan 1, 9.) Toți cei care se pocăiesc au asigurarea: “El va avea iarăși milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, și vei arunca în fundul mării toate păcatele lor”. (Mica 7, 19.)SEv 503.1

Pocăința celui păcătos să fie acceptată de biserică din toată inima și cu recunoștință. Cel care se pocăiește să fie condus din întunericul necredinței și la lumina credinței și a neprihănirii. Mâna lui tremurândă să fie așezată în mâna iubitoare a lui Isus. O asemenea iertare este aprobată în ceruri. — The Desire of Ages, 805, 806.SEv 503.2