Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Slujitorii Evangheliei

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Răsplata slujirii

    “Când dai un prânz sau o cină”, a zis Domnul Hristos, “să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor pe tine, și să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească, dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți”. (Luca 14, 12-14.)SEv 512.1

    În aceste cuvinte, Domnul Hristos delimitează contrastul dintre practicile egoiste ale lumii și slujirea dezinteresată de care a dat El dovadă, prin exemplul propriei vieți. Pentru o asemenea slujire, Domnul nu oferă nici o răsplată în domeniul câștigului sau al aprecierii lumești. “Voi veți fi răsplătiți”, spune El, “la învierea celor drepți.” Atunci, rezultatele vieții fiecăruia vor fi evidențiate și fiecare va culege ce a semănat.SEv 512.2

    Pentru fiecare slujitor al lui Dumnezeu, acest gând ar trebui să fie un îndemn și o încurajare. Adesea, în viața aceasta, lucrarea noastră pentru Dumnezeu pare să fie aproape lipsită de roade. Eforturile noastre de a face binele pot fi serioase și perseverente și totuși este posibil să nu ni se îngăduie să vedem rezultatele lor. Pentru noi, efortul poate să pară a fi o pierdere. Dar Mântuitorul ne asigură că lucrarea noastră este notată în ceruri și va fi răsplătită. Scriind inspirat de Duhul Sfânt, apostolul Pavel spune: “Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală”. (Galateni 6, 9.) Iar în cuvintele psalmistului citim: “Cel ce umblă plângând când aruncă sămânța se întoarce cu veselie când își strânge snopii”. (Psalmii 126, 6.)SEv 512.3

    Deși răsplata finală este dată la venirea Domnului Hristos, slujirea îndeplinită cu o inimă sinceră pentru Dumnezeu va primi o răsplată chiar și în viața aceasta. Lucrătorul va fi nevoit să se confrunte cu obstacole, cu împotrivirea și cu descurajări care îi zdrobesc inima. Este posibil ca el să nu vadă rodul muncii sale. Dar, în ciuda tuturor acestor lucruri, el găsește o răsplată binecuvântată în însăși munca lui. Toți cei care se consacră lui Dumnezeu într-o lucrare de slujire dezinteresată pentru omenire se află într-o relație de colaborare cu Domnul slavei. Acest gând face munca plăcută, întărește voința și pregătește sufletul pentru orice ar putea veni. Când lucrează cu o inimă lipsită de egoism, înnobilați de gândul că sunt părtași ai suferințelor lui Hristos și beneficiind de simpatia Sa, lucrătorii sporesc bucuria Sa și aduc laudă și onoare Numelui Său. Fiind părtași cu Dumnezeu, cu Hristos și cu sfinții îngeri, ei sunt înconjurați de o atmosferă cerească, o atmosferă care aduce sănătate pentru trup, putere pentru intelect și bucurie în suflet.SEv 513.1

    Toți cei care se consacră în slujba lui Dumnezeu, cu trupul, sufletul și mintea, vor primi fără încetare o nouă înzestrare cu putere fizică, intelectuală și spirituală. Resursele inepuizabile ale cerurilor sunt la dispoziția lor. Domnul Hristos le dă suflarea Duhului Său, viață din viața Sa. Duhul Sfânt investește energiile Sale cele mai înalte pentru a lucra în inimă și în minte.SEv 513.2

    “Atunci lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede.” “Tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: ‘Iată-Mă!’” “Lumina ta va răsări peste întunecime, și întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă”. (Isaia 58, 8-11.)SEv 513.3

    Multe sunt făgăduințele lui Dumnezeu pentru cei care le slujesc copiilor Săi suferinzi. El spune: “Ferice de cel ce îngrijește de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăvește. Domnul îl păzește și-l ține în viață. El este fericit pe pământ, și nu-l lași la bunul plac al vrăjmașilor lui. Domnul îl sprijină, când este pe patul de suferință: îi ușurezi durerile în toate bolile lui”. “Încrede-te în Domnul, și fă binele; locuiește în țară, și umblă în credincioșie”. (Psalmii 41, 1-3.) “Cinstește pe Domnul cu averile tale, și cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grânarele îți vor fi pline de belșug, și teascurile tale vor geme de must.” “Unul, care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat și altul, care economisește prea mult, nu face decât să sărăcească.” “Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, și El îi va răsplăti binefacerea.” “Sufletul binefăcător va fi săturat, și cel ce udă pe alții va fi udat și el”. (Proverbe 3, 9.10; 11, 24; 19, 17; 11, 25.)SEv 514.1

    Deși o mare parte din roadele muncii lor nu se văd în această viață, slujitorii lui Dumnezeu au făgăduința Sa sigură cu privire la succesul final. În calitate de Răscumpărător al lumii, Domnul Hristos S-a confruntat fără încetare cu nereușitele aparente. El părea să îndeplinească doar puțin din lucrarea pe care dorea să o facă pentru a-i ajuta și pentru a-i mântui pe oameni. Slujitorii lui Satana lucrau continuu pentru a-L împiedica. Dar El nu a vrut să Se descurajeze. El a văzut rezultatele viitoare ale misiunii Sale. El a știut că adevărul va triumfa în cele din urmă în lupta cu răul și le-a zis ucenicilor Săi: “V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”. (Ioan 16, 33.) Viața ucenicilor Domnului Hristos avea să fie ca a Sa, o serie de biruințe neîncetate — nevăzute în viața aceasta, dar recunoscute astfel în viața veșnică.SEv 514.2

    Cei care lucrează pentru binele altora sunt în colaborare cu îngerii cerești. Ei beneficiază de tovărășia lor continuă și de slujirea lor neîncetată. Îngerii de lumină și putere sunt în permanență aproape, ca să protejeze, să mângâie, să vindece, să învețe și să-i inspire pe lucrători. Lor le aparțin cea mai înaltă educație, cea mai vastă cultură și cea mai înaltă slujire pe care o pot îndeplini ființele omenești din lumea aceasta.SEv 515.1

    Adesea, milosul nostru Tată ceresc îi încurajează pe copiii Săi și întărește credința lor, îngăduindu-le să vadă aici dovada puterii harului Său asupra inimii și a vieții celor pentru care lucrează. “Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre. Căci după cum ploaia și zăpada se pogoară din ceruri, și nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul și-l fac să rodească și să odrăslească, pentru ca să dea sămânță semănătorului și pâine celui ce mănâncă, tot așa și Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele. Da, veți ieși cu bucurie, și veți fi călăuziți în pace. Munții și dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră, și toți copacii din câmpie vor bate din palme. În locul spinului se va înălța chiparosul, în locul mărăcinilor va crește mirtul. Și lucrul acesta va fi o slavă pentru Domnul, un semn veșnic, nepieritor”. (Isaia 55, 8-13.)SEv 515.2

    În schimbarea caracterului, în alungarea pasiunilor rele și în dezvoltarea darurilor plăcute ale Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, noi vedem împlinirea făgăduinței: “Pustia și țara fără apă se vor bucura, pustietatea se va veseli, și va înflori ca trandafirul”. (Isaia 35, 1.)SEv 516.1

    Domnului Hristos Îi place să ia un material aparent lipsit de speranță, pe aceia pe care Satana i-a degradat și prin care a lucrat, și să-i facă supușii harului Său. El Se bucură să-i elibereze de suferință și de mânia care va cădea asupra celor neascultători. El face din copiii Săi niște unelte prin care va aduce la îndeplinire această lucrare, iar în succesul ei, chiar și în viața aceasta, ei găsesc o răsplată prețioasă.SEv 516.2

    Dar ce este aceasta, în comparație cu bucuria pe care o vor avea în marea zi a descoperirii finale? “Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci, vom vedea față în față.” Acum, cunoaștem în parte, dar atunci vom cunoaște deplin, așa cum am fost și noi cunoscuți pe deplin. (Vezi 1 Corinteni 13, 12.)SEv 516.3

    Răsplata slujitorilor lui Hristos este faptul că vor intra în bucuria Sa. Acea bucurie pe care Însuși Domnul Hristos o așteaptă cu o dorință nerăbdătoare este prezentată în rugăciunea Sa, adresată Tatălui: “Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia, pe care Mi i-ai dat Tu”. (Ioan 17, 24.)SEv 516.4

    Când S-a înălțat la cer, după învierea Sa, îngerii așteptau să-I spună Domnului Isus bun-venit. Oștirile cerești doreau nespus să-L salute din nou pe Conducătorul lor iubit, întors din închisoarea morții. Când a intrat pe porțile cerului, ei L-au înconjurat cu nerăbdare. Dar El i-a oprit. Inima Sa era cu grupa de ucenici singuri și triști, pe care îi lăsase pe Muntele Măslinilor. Inima Sa continuă să fie alături de copiii Săi, care luptă pe pământ și care încă duc bătălia cu nimicitorul. “Tată”, spune El, “vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu.” Cei răscumpărați de Domnul Hristos sunt mărgăritarele Sale prețioase, comoara Sa deosebită. “Ei sunt pietrele cununii împărătești”, “bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți”. (Zaharia 9, 16; Efeseni 1, 18.) În ei, El “va vedea rodul muncii sufletului Lui și se va înviora”. (Isaia 53, 11.)SEv 517.1

    Oare slujitorii Săi nu se vor bucura și ei, când vor vedea rodul muncii lor? Scriindu-le credincioșilor din Tesalonic, apostolul Pavel spune: “Căci cine este, în adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteți voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? Da, voi sunteți slava și bucuria noastră”. (1 Tesaloniceni 2, 19.20.) El îi îndeamnă pe frații filipeni: “Fiți fără prihană și curați … străluciți ca niște lumini în lume, ținând sus Cuvântul vieții; așa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar”. (Filipeni 2, 15.16.)SEv 517.2

    Fiecare îndemn al Duhului Sfânt, care îi conduce pe oameni la bunătate și la Dumnezeu, este notat în cărțile cerului, iar în ziua lui Dumnezeu, tuturor celor care s-au consacrat spre a fi niște slujitori prin care să lucreze Duhul Sfânt li se va îngădui să vadă ce au realizat în viața lor….SEv 517.3

    Cât de minunată va fi descoperirea, când lanțul de influențe sfinte, cu rezultatele lor prețioase, va fi adusă la lumină! Cât de mare va fi recunoștința sufletelor pe care le vom întâlni în curțile cerești, când vor înțelege preocuparea iubitoare și plină de simpatie care a fost nutrită pentru mântuirea lor! Toată lauda, cinstea și slava pentru răscumpărarea noastră vor fi aduse lui Dumnezeu și Mielului, dar exprimarea recunoștinței față de slujitorii pe care i-a folosit El pentru salvarea sufletelor care erau gata să piară nu va fi o micșorare a cinstei aduse lui Dumnezeu.SEv 518.1

    Cei răscumpărați îi vor întâlni și îi vor recunoaște pe aceia a căror atenție au îndreptat-o spre Mântuitorul cel răstignit. Ce conversație binecuvântată vor avea acești oameni! Se va spune: “Eu am fost un păcătos, fără Dumnezeu și fără speranță în lume, iar tu ai venit la mine și mi-ai îndreptat atenția spre Mântuitorul cel prețios ca fiind singura mea nădejde. Eu am crezut în El. M-am pocăit de păcatele mele și am fost ajutat să stau împreună cu sfinții Săi în locurile cerești, prin Hristos Isus”. Alții vor spune: “Eu am fost un necredincios din țările păgâne. Tu ți-ai lăsat prietenii și căminul confortabil și ai venit să mă înveți cum să-L găsesc pe Isus și să cred în El ca fiind singurul Dumnezeu adevărat. Eu mi-am dărâmat idolii și m-am închinat lui Dumnezeu, iar acum Îl văd față în față. Sunt mântuit, pentru totdeauna mântuit, ca să-L privesc mereu pe Acela pe care Îl iubesc. Atunci, L-am văzut doar cu ochii credinței, dar acum Îl văd așa cum este. Acum pot să-mi arăt recunoștința pentru mila Sa răscumpărătoare, Aceluia care m-a iubit și m-a curățit de păcatele mele cu sângele Său”.SEv 518.2

    Alții își vor exprima recunoștința față de cei care i-au hrănit pe cei flămânzi și i-au îmbrăcat pe cei goi. Ei vor spune: “Când disperarea îmi cuprindea sufletul lipsit de credință, Domnul te-a trimis la mine ca să-mi adresezi cuvinte de încurajare și de mângâiere. Tu mi-ai adus hrană pentru nevoile mele trupești și mi-ai explicat Cuvântul lui Dumnezeu, stârnindu-mi interesul față de nevoile mele spirituale. Tu m-ai tratat ca pe un frate. Ai simțit împreună cu mine în necazurile mele și ai tratat sufletul meu rănit, ca să mă pot prinde de brațul lui Hristos, care era întins spre mine pentru a mă salva. În neștiința mea, tu m-ai învățat cu răbdare că aveam un Tată în ceruri, care Se îngrijea de mine. Tu mi-ai citit făgăduințele prețioase din Cuvântul lui Dumnezeu. Mi-ai inspirat credința că El mă va mântui. Când am contemplat sacrificiul pe care Domnul Hristos l-a făcut pentru mine, inima mea a fost sensibilizată, supusă și zdrobită. Eu am ajuns să flămânzesc după pâinea vieții, iar adevărul a fost prețios pentru sufletul meu. Sunt aici, mântuit, pentru totdeauna mântuit, ca să trăiesc mereu în prezența Sa și să-L laud pe Acela care și-a dat viața pentru mine”.SEv 518.3

    Ce bucurie va fi când acești oameni mântuiți îi vor întâlni și îi vor saluta pe cei care au purtat o răspundere pentru ei! Cum va tresălta de mulțumire inima celor care nu au trăit cu scopul de a-și plăcea lor înșiși, ci spre a fi o binecuvântare pentru nefericiții care au avut parte de binecuvântări așa de puține! Ei vor înțelege făgăduința: “Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească, dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți”. (Luca 14, 14.)SEv 519.1

    “Atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a vorbit”. (Isaia 58, 14.) — Testimonies for the Church 6:305-312.SEv 519.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents