Calea spre Hristos

Există mai mulți oameni decât credem noi, care doresc cu ardoare să descopere calea spre Hristos. Cei care predică ultima solie de har ar trebui să-și amintească fără încetare că trebuie să-L înalțe pe Hristos ca fiind singura scăpare a celui păcătos. Unii pastori cred că nu este necesar să predice despre pocăință și despre credință. Ei consideră ca fiind de la sine înțeles faptul că ascultătorii lor sunt familiarizați cu Evanghelia și că, pentru a le susține atenția, trebuie să le prezinte subiecte de altă natură. Dar, din nefericire, mulți oameni sunt neștiutori cu privire la Planul de Mântuire. Ei au nevoie să fie învățați despre acest subiect foarte important mai mult decât despre oricare alt subiect.SEv 158.2

Prelegerile teoretice sunt esențiale, pentru ca oamenii să poată înțelege lanțul adevărului, verigă cu verigă, unindu-se într-un întreg desăvârșit, dar nici o prelegere nu ar trebui să fie ținută fără o prezentare a lui Hristos cel răstignit, care este chiar temelia Evangheliei. Pastorii ar reuși să ajungă la mai multe inimi, dacă ar insista mai mult asupra evlaviei practice. Adesea, când se depun eforturi pentru a prezenta adevărul în teritorii noi, majoritatea prelegerilor sunt teoretice. Oamenii sunt tulburați de lucrurile pe care le aud. Mulți înțeleg puterea adevărului și sunt nerăbdători să-și așeze picioarele pe o temelie sigură. Acesta este momentul când religia lui Hristos trebuie să fie imprimată mai presus de orice în conștiința lor. Dacă se îngăduie ca adunările să se încheie fără această lucrare practică, are loc o mare pierdere.SEv 158.3

Uneori, oamenii se hotărăsc în favoarea adevărului datorită puterii dovezilor prezentate, dar nu sunt convertiți. Lucrarea pastorului nu este încheiată, până când nu i-a îndemnat pe ascultători cu privire la necesitatea unei schimbări a inimii. În fiecare predică trebuie să fie adresate apeluri fierbinți, pentru a-i face pe oameni să renunțe la păcatele lor și să se întoarcă la Domnul Hristos. Păcatele obișnuite și plăcerile din zilele noastre ar trebui să fie condamnate, iar evlavia practică să fie susținută. Profund conștient de importanța cuvintelor pe care le rostește, adevăratul pastor nu-și poate stăpâni preocuparea față de sufletul celor pentru care lucrează.SEv 159.1

O, dacă aș putea găsi un limbaj suficient de puternic pentru a impresiona cu privire la gândul pe care doresc să-l transmit colaboratorilor mei în lucrarea Evangheliei! Frații mei, voi mânuiți cuvintele vieții și aveți de-a face cu minți capabile de cea mai înaltă dezvoltare. Hristos cel răstignit, Hristos cel înviat, Hristos cel înălțat la ceruri, Hristos cel ce vine din nou ar trebui să umple mintea pastorului, să o schimbe și să o facă plină de bucurie, așa încât să le prezinte oamenilor aceste adevăruri cu iubire și cu o adâncă seriozitate. Atunci, pastorul va fi pierdut din vedere, iar Domnul Isus va fi văzut de toți.SEv 159.2

Voi, cei care îi învățați pe oameni: înălțați-L pe Domnul Isus în predici, în cântări și în rugăciune. Toate capacitățile voastre să aibă scopul de a conduce la “Mielul lui Dumnezeu” sufletele înstrăinate, rătăcite și încurcate. Înălțați-L pe Mântuitorul cel înviat și spuneți-le tuturor celor ce aud: Veniți la Acela care “ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi”. (Efeseni 5, 2.) Faceți ca știința mântuirii să fie scopul fiecărei predici, subiectul fiecărui cântec. Să fie exprimată în fiecare rugăciune. Nu aduceți în predicarea voastră nici o învățătură care să-L completeze pe Hristos, care este înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu. Prezentați fără încetare Cuvântul vieții, prezentați-L pe Isus ca fiind speranța celui pocăit și cetatea de scăpare a fiecărui credincios. Celui tulburat și descurajat descoperiți-i calea păcii și arătați în permanență spre harul și desăvârșirea Mântuitorului.SEv 160.1

*****

Există o singură cale ce conduce de la întuneric la lumină și ajunge până la tronul lui Dumnezeu — calea credinței. Această cale nu este întunecată și nesigură, nu este calea minților limitate, nu este o cale făcută de mâini omenești, prin încasarea unei taxe de drum de la fiecare călător. Dreptul de a merge pe ea nu este obținut prin fapte de penitență.SEv 160.2

Calea pe care a prevăzut-o Dumnezeu este desăvârșită, iar omul nu o poate completa prin nici o lucrare pe care ar putea să o îndeplinească. Ea este suficient de largă pentru a-l primi pe cel mai mare dintre păcătoși, dacă se pocăiește cu adevărat, și totuși este așa de îngustă, încât păcatul nu-și poate găsi locul pe ea. Aceasta este calea deschisă pentru cei răscumpărați de Domnul.SEv 160.3