Capitolul 29 — Recreerea

Creștinii au multe surse de bucurie la îndemâna lor și ei pot spune fără greș care plăceri le sunt îngăduite și folositoare. Ei se pot bucura de acele recreații care nu-i vor conduce spre destrăbălarea minții sau înjosirea sufletului, care nu-i vor dezamăgi și care nu vor lăsa în urmă acea influență tristă, care nimicește respectul pentru sine și pune obstacole în calea utilității practice. Dacă îl pot lua pe Isus cu ei și pot menține un spirit de rugăciune, ei sunt în deplină siguranță.SB 160.1

Orice distracție asupra căreia poți cere binecuvântarea lui Dumnezeu cu credință nu va fi periculoasă. Însă orice distracție care te lipsește de rugăciunea tainică, de momentele devoționale de la altar sau de participarea la serviciul divin, la adunare, nu este sănătoasă, ci periculoasă.SB 160.2

Noi facem parte din acea categorie care crede că este privilegiul nostru ca în fiecare zi din viața noastră să îi dăm slavă lui Dumnezeu pe pământ și că noi nu trăim în această lume doar pentru propria noastră distracție, doar pentru a ne plăcea nouă înșine. Noi suntem aici pentru a fi de folos omenirii și pentru a fi o binecuvântare pentru societate, dar, dacă lăsăm ca mintea noastră să plutească doar pe acel liman josnic, pe care mulți caută doar deșertăciune și nesăbuință, cum am putea fi de folos neamului și generației noastre? Cum putem fi o binecuvântare pentru societatea din jurul nostru? Nu ne putem îngădui cu nepăsare orice distracție care ne dăunează îndeplinirii cu credincioșie a datoriilor obișnuite.SB 160.3

Sunt multe lucruri care sunt bune, dar care, fiind pervertite de Satana, se dovedesc a fi o cursă pentru cei nechibzuiți. Este mare nevoie de cumpătare în distracții, ca în orice alt lucru — Caracterul acestor distracții trebuie avut în vedere cu multă atenție și cu toată grija. Fiecare tânăr ar trebui să se întrebe: Ce influență vor avea aceste distracții asupra sănătății fizice, mintale și morale? Va fi mintea mea atât de răvășită, încât să-L uit pe Dumnezeu? Voi înceta eu să am ca țintă slava Lui?^{214The Adventist Home, 512-514.}SB 160.4

Este privilegiul și datoria creștinilor să caute să-și învioreze spiritul și să-și întărească trupul prin recreație nevinovată, cu scopul de a-și folosi puterile fizice și mintale spre slava lui Dumnezeu. Felul în care ne recreăm nu trebuie să constituie scene de distracție, lipsite de sens. Trebuie să ne organizăm felul în care ne recreăm, astfel încât să beneficiem de recreere și ea să fie o sursă de înălțare pentru cei cu care ne asociem. În acest fel, putem fi mai bine calificați, atât noi, cât și ei, pentru a îndeplini cu succes datoriile care ne revin ca și creștini.^{215The Adventist Home, 493.}SB 160.5

Timpul petrecut în mișcare fizică nu este pierdut. Exercițiul fizic echilibrat, care are influență asupra tuturor organelor și capacităților corpului nostru, este esențial în vederea realizării unei lucrări bune. Când creierul este mereu încordat, în timp ce celelalte organe ale mașinăriei vii sunt inactive, se produce o pierdere de putere fizică și mintală. Fizicul este jefuit de tonusul sănătos, mintea își pierde prospețimea și vigoarea, iar urmarea este o iritabilitate bolnavă.SB 160.6

Cei care sunt angajați în studii au nevoie de relaxare. Mintea nu trebuie ținută mereu în încordare, deoarece mașinăria delicată a creierului slăbește. Trupul și mintea trebuie puse la lucru.^{216The Adventist Home, 494, 495.}SB 161.1