Capitolul 36 — Disciplinarea și educarea corespunzătoare a copiilor

Curentul care predomină în lume este acela de a le îngădui tinerilor să urmeze înclinațiile naturale ale minții lor. Iar dacă sunt foarte sălbatici când sunt mici, părinții spun că se vor îndrepta după un timp și, când vor avea 16 sau 18 ani, vor judeca ei înșiși și își vor părăsi obiceiurile rele, devenind în cele din urmă oameni folositori. Ce greșeală! Timp de ani de zile, ei îngăduie vrăjmașului să semene în grădina inimii; ei îngăduie unor principii greșite să se dezvolte și, în multe cazuri, toată truda depusă după aceea pentru acel pământ nu va folosi la nimic.SB 190.1

Satana este un lucrător iscusit, neobosit, un dușman de moarte. Ori de câte ori se rostește un cuvânt neatent, care este dăunător pentru cei tineri, fie că este vorba de lingușire, fie că sunt cuvinte care îi fac pe aceștia să privească păcatul cu mai puțină oroare, Satana trage foloase de pe urma acelei situații și alimentează sămânța cea rea, astfel ca aceasta să prindă rădăcină și să aducă un seceriș bogat. Unii părinți le-au îngăduit copiilor lor să-și formeze obiceiuri rele, ale căror semne se văd pretutindeni pe parcursul vieții. Acest păcat zace asupra părinților. Acești copii pot susține că sunt creștini, însă, fără o lucrare specială a harului asupra inimii lor și o reformă totală a vieții, obiceiurile din trecut vor fi văzute pe tot parcursul vieții, iar ei vor da pe față acel caracter pe care părinții lor le-au îngăduit să și-l formeze.^{280Testimonies for the Church 1:403.}SB 190.2

Părinții trebuie să-și îndrume copiii, să le îndrepte poftele, să le supună, căci, de nu, Dumnezeu îi va nimici cu siguranță pe copii în ziua mâniei Sale aprinse, iar părinții care nu și-au ținut în frâu copiii nu vor fi socotiți fără vină. Mai ales aceia care sunt slujitori ai lui Dumnezeu trebuie să-și conducă familiile și să le țină în supunere. Am văzut că ei nu sunt pregătiți să judece sau să hotărască în probleme ale bisericii decât dacă își pot conduce propria lor casă. Ei trebuie să facă ordine în primul rând în casa lor, iar apoi judecata și influența lor pot fi folosite în biserică.^{281Testimonies for the Church 1:119.}SB 190.3

Fiecare fiu sau fiică trebuie să dea socoteală, dacă lipsește de acasă noaptea. Părinții trebuie să știe în compania cui și în casele cui își petrec copiii lor nopțile.^{282Testimonies for the Church 4:651.}SB 190.4

Filozofia omenească nu a descoperit mai mult decât știe Dumnezeu și nici nu a născocit un plan mai înțelept de educare a copiilor decât cel dat de Domnul nostru. Cine poate înțelege mai bine toate nevoile copiilor decât Creatorul lor? Cine ar putea avea un interes mai profund pentru bunăstarea lor decât El, care i-a răscumpărat cu propriul Său sânge? Dacă s-ar studia cu mai multă atenție Cuvântul lui Dumnezeu și ar exista mai multă supunere, cu credincioșie, față de cele scrise în el, ar exista mai puțină durere sufletească datorită comportamentului potrivnic al copiilor răi.SB 190.5

Copiii au cerințe pe care părinții lor trebuie să le recunoască și să le respecte. Ei au dreptul la acea educație și instruire care să-i facă membri utili, respectați și iubiți în societatea de aici și prin care să fie răspunzători pentru societatea curată și sfântă ce va urma. Tinerii trebuie învățați că bunăstarea lor, atât prezentă, cât și viitoare, depinde într-o mare măsură de obiceiurile pe care și le formează în copilărie și în tinerețe.^{283The Adventist Home, 306.}SB 190.6

Bărbații și femeile care susțin că respectă Biblia și îi urmează învățăturile în multe privințe nu îi împlinesc cerințele. În educarea copiilor, ei urmează mai degrabă impulsurile firii lor pervertite decât voia descoperită a lui Dumnezeu. Această neglijare a datoriei are ca urmare pierderea a mii de suflete. Biblia conține reguli pentru disciplinarea corectă a copiilor. Dacă părinții ar da atenție acestor cerințe ale lui Dumnezeu, astăzi am avea altfel de tineri. Însă părinții care susțin că studiază Biblia și îi urmează sfaturile lucrează exact împotriva învățăturilor ei. Auzim strigătul de durere și suferință al taților și mamelor care deplâng purtarea copiilor lor, dar prea puțin își dau seama că ei atrag această durere și suferință asupra lor înșiși, ruinându-și copiii, printr-o dragoste greșită. Ei nu sunt conștienți de responsabilitățile încredințate lor de Dumnezeu, de a-și crește copiii, învățându-i obiceiuri corecte încă din pruncie.^{284Testimonies for the Church 4:313.}SB 191.1

Copiii creștini vor prefera dragostea și aprobarea părinților lor temători de Dumnezeu mai presus de orice binecuvântare vremelnică. Ei își vor iubi și onora părinții. Una dintre preocupările principale ale vieții lor va fi aceea de a-și face părinții fericiți. În acest veac răzvrătit, copiii care nu au fost bine educați și disciplinați simt doar în mică măsură care le sunt obligațiile față de părinți. Adesea se întâmplă ca, cu cât părinții fac mai mult pentru ei, cu atât ei sunt mai nerecunoscători și mai lipsiți de respect.SB 191.2

Într-o mare măsură, părinții țin în propriile lor mâini fericirea viitoare a copiilor lor. Ei au asupra lor lucrarea importantă de formare a caracterului acestor copii. Învățămintele pe care le primesc în copilărie îi vor urmări toată viața. Părinții seamănă sămânța care va răsări și va aduce roadă spre bine sau spre rău. Ei își pot face copiii fie fericiți, fie nefericiți.^{285Testimonies for the Church 1:392, 393.}SB 191.3