Păcatul leneviei

Mi-a fost arătat că multe păcate sunt urmarea leneviei. Mâinile și mințile active, harnice, nu au timp să dea atenție ispitelor sugerate de vrăjmaș; însă mâinile și mințile leneșe sunt cu totul gata pentru stăpânirea lor de către Satana. Mintea, când nu este ocupată cu lucruri potrivite, zăbovește asupra unor lucruri necorespunzătoare. Părinții trebuie să-și învețe copiii că lenea este păcat.^{295Testimonies for the Church 1:395.}SB 194.3

Nu există nimic altceva care să conducă în mod atât de sigur la păcat ca îndepărtarea tuturor poverilor de la copii, lăsându-i să ducă o viață trândavă, fără nici un rost, să nu facă nimic sau să-și caute ocupații după bunul lor plac. Mintea copiilor este dinamică și, dacă nu este ocupată cu ceea ce este bun și util, ei se vor întoarce în mod inevitabil spre ceea ce este rău. Desigur, este dreptul lor și este necesar ca ei să se recreeze, dar trebuie învățați să muncească și să aibă ore regulate de muncă fizică și, de asemenea, ore pentru citit și studiu. Vegheați ca ocupația lor să se potrivească cu vârsta și să le procurați cărți utile și interesante.^{296The Adventist Home, 284.}SB 194.4

Copiii, de regulă, se apucă de o anumită treabă cu entuziasm; însă, deoarece li se pare prea complicată și obositoare, ei vor să o schimbe, să facă altceva nou. Astfel, se apucă de mai multe lucruri, se descurajează și apoi renunță; în acest fel, trec de la un lucru la altul, fără să ducă la bun sfârșit nimic. Părinții nu trebuie să îngăduie ca plăcerea de a face mereu altceva să-i ia în stăpânire pe copiii lor. Ei nu trebuie să fie atât de mult preocupați cu alte lucruri, încât să nu aibă timp să disciplineze cu răbdare mintea lor în dezvoltare. Câteva cuvinte de încurajare sau un mic ajutor la timpul potrivit îi pot scoate din încurcătură și descurajare; iar satisfacția care urmează îndeplinirii sarcinii lor va constitui un stimulent pentru ei.^{297Testimonies for the Church 3:147, 148.}SB 194.5

Copiii care au fost răsfățați și alintați, totdeauna așteaptă acest lucru; iar dacă așteptările lor nu sunt împlinite, ei sunt dezamăgiți și se descurajează. Aceeași dispoziție se va vedea pe tot parcursul vieții lor; ei vor fi neajutorați și se vor bizui întotdeauna pe sprijinul altora, așteptând onoruri de la alții, iar dacă li se arată împotrivire, chiar după ce au ajuns la vârsta maturității, ei socotesc că sunt maltratați; și astfel duc o viață agitată, cu greu purtându-și sarcinile, murmurând adesea și fiind nemulțumiți că nu toate lucrurile le sunt pe plac.^{298Testimonies for the Church 1:392, 393.}SB 194.6

O femeie își face mult rău, ei și familiei sale, când face ea singură toată munca — când ea cară lemnele și aduce apă, când pune chiar mâna pe topor să taie lemne — în timp ce soțul și fiii ei stau în jurul focului de vorbă, în tihnă. Dumnezeu nu a avut niciodată în plan ca soțiile și mamele să fie niște sclave în familiile lor. Multe mame sunt supraîmpovărate de griji, în timp ce copiii lor nu sunt învățați să participe la treburile casei. Ca urmare, ea îmbătrânește repede și moare prematur, părăsindu-și copiii exact atunci când aceștia au nevoie cel mai mult de ea. Cine e vinovat?SB 195.1

Soții trebuie să facă tot ce pot pentru a ușura munca soțiilor lor și a le menține un spirit optimist. Niciodată nu trebuie să se îngăduie lenevia la copii, căci mai curând sau mai târziu aceasta va deveni un obicei.^{299Testimonies for the Church 5:180, 181.}SB 195.2