Demnitatea muncii

Tinerilor trebuie să li se prezinte adevărata demnitate a muncii. Arăta-ți-le că Dumnezeu lucrează continuu. Toate lucrurile din natură își fac lucrarea care le este dată. Acțiunea străbate toată creațiunea și, pentru ca noi să ne îndeplinim misiunea, trebuie să fim activi.^{351Education, 214.}SB 209.5

Munca fizică, împletită cu o încordare mintală utilă, constituie o disciplină pentru viața practică, îndulcită întotdeauna de gândul că aceasta pregătește și instruiește mintea și corpul mai bine pentru a aduce la îndeplinire lucrarea pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru oameni în diferite domenii.^{352Fundamentals of Christian Education, 229.}SB 209.6

Nici unuia dintre noi nu ar trebui să-i fie rușine să muncească, oricât de neînsemnată sau de jos ar părea munca. Munca înnobilează. Toți cei care trudesc cu capul sau cu mâinile sunt lucrători sau lucrătoare. Și toți își fac datoria și își onorează religia atunci când spală rufe sau vase, ca și atunci când merg la adunare. În timp ce mâinile sunt angajate în munca cea mai obișnuită, mintea poate fi înălțată și înnobilată prin gânduri curate și sfinte.^{353Testimonies for the Church 4:590.}SB 209.7

Un motiv pentru care munca fizică este desconsiderată este felul neglijent, necugetat în care adesea aceasta este îndeplinită. Aceasta se face pentru că este nevoie, nu pentru că se alege să se facă acest lucru. Lucrătorul nu pune suflet în ceea ce face, el nu dovedește respect față de sine și nici față de alții. Instruirea în ceea ce privește lucrul manual ar trebui să corecteze această greșeală. Trebuie formate obiceiuri de corectitudine și desăvârșire. Elevii trebuie să învețe ordinea și să fie pricepuți; ei trebuie să învețe să economisească timp și să acorde considerație oricărei acțiuni care este de făcut. Ei nu trebuie doar să fie învățați cele mai bune metode, ci să li se însuflețească ambiția de a-și îmbunătăți în mod continuu munca. Fie ca țelul lor să fie de a-și face lucrul cât mai desăvârșit cu putință, atât cât o pot face mintea și mâinile omenești.^{354Education, 222.}SB 209.8

Este păcat să-i lași pe copii să crească leneși. Ei trebuie să-și pună la lucru membrele și mușchii, chiar dacă acest lucru îi obosește. Dacă nu ajung să fie obosiți, cum ar putea oare oboseala să le facă mai mult rău lor decât vă face vouă? Există o diferență între oboseală și epuizare. Copiii au nevoie de schimbări mai frecvente de ocupație și de mai multe perioade de odihnă decât adulții; însă chiar când sunt foarte mici, ei pot începe să învețe să lucreze și vor fi fericiți la gândul că pot fi de folos. Somnul le va fi dulce după lucru sănătos și vor fi reînviorați pentru următoarea zi de muncă.^{355The Adventist Home, 289.}SB 210.1