Darul Profetic și Ellen G. White

Pregătirea pentru întâlnirea cu Hristos

Toți adventiștii de ziua a șaptea așteaptă cu nerăbdare și tânjesc după clipa când Domnul Isus va reveni să-i ia cu El în căminul ceresc, pe care S-a dus să-l pregătească pentru ei. În acea țară mai bună, nu va mai fi păcat, dezamăgire, foamete, sărăcie, boală și moarte. Când apostolul Ioan contempla bucuriile care îi așteaptă pe cei credincioși, el a exclamat: “Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem.... Acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar știm că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El”. (1 Ioan 3, 1.2.)SB 9.1

A fi asemenea lui Isus în ceea ce privește caracterul este ținta Iui Dumnezeu pentru poporul Său. De la început, planul Iui Dumnezeu a fost ca membrii familiei omenești, creați după chipul Său, să-și formeze caractere asemenea lui Dumnezeu. Pentru a realiza acest lucru, primii noștri părinți din Eden a trebuit să primească sfaturi de la Domnul Hristos și îngeri, prin discuții față către față. Însă după ce Adam și Eva au păcătuit, ei nu au mai putut vorbi în acest mod direct ființelor cerești.SB 9.2

Pentru ca familia omenească să nu fie lăsată fără călăuzire, Dumnezeu a ales alte căi pentru a-Și descoperi voia poporului Său, iar una dintre acestea a fost prin intermediul profețiilor. Dumnezeu îi explicase lui Israel: “Când va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis”. (Numeri 12, 6.)SB 9.3

Scopul Iui Dumnezeu este ca poporul Său să fie informat și luminat, crescând și înțelegând nu numai timpul în care trăiește, dar și vremurile care vor veni. “Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci”. (Amos 3, 7.) Aceasta îi pune în contrast pe cei care sunt ai lui Dumnezeu, “copiii luminii” (1 Tesaloniceni 5, 5), cu oamenii din lume.SB 9.4

Lucrarea unui profet cuprinde mult mai mult decât a face preziceri. Moise, un profet al lui Dumnezeu, care a scris șase cărți ale Bibliei, a scris foarte puțin despre ceea ce avea să fie în viitor. Lucrarea lui a fost descrisă de Osea într-un sens mai larg: “Printr-un prooroc a scos Domnul pe Israel din Egipt și printr-un prooroc a fost păzit Israel”. (Osea 12, 13.)SB 9.5

Profet nu este acela care se numește singur astfel. Alegerea unei persoane ca profet este cu totul în mâinile lui Dumnezeu. Atât bărbați, cât și femei au fost aleși de Dumnezeu, din când în când, pentru a vorbi din partea Lui.SB 9.6

Acești profeți, acești bărbați și femei, aleși de Dumnezeu ca niște canale de comunicare, au vorbit și au scris ceea ce Dumnezeu le-a descoperit în viziune sfântă. Cuvântul prețios al lui Dumnezeu cuprinde soliile lor. Prin intermediul acestor profeții, membrii familiei omenești au fost conduși la o înțelegere a conflictului care se desfășoară pentru sufletele oamenilor, conflictul dintre Hristos și îngerii Săi și Satana și îngerii lui. Noi suntem conduși să înțelegem acest conflict în zilele de pe urmă și mijloacele puse la dispoziție de Dumnezeu pentru lucrarea Sa și desăvârșirea caracterului poporului Său.SB 10.1

Apostolii, ultimii scriitori ai Bibliei, ne-au dat o imagine clară a evenimentelor finale. Pavel scria despre “vremuri primejdioase”, iar Petru avertiza în legătură cu batjocoritorii care-și făceau propriile lor pofte și întrebau: “Unde este făgăduința venirii Lui?” (2 Petru 3, 4.) Biserica din acest timp va fi în luptă, pentru că Ioan l-a văzut pe Satana “mergând să facă război cu rămășița”. Apostolul Ioan îi identifică pe membrii bisericii din timpul din urmă ca fiind “rămășița”, cei care “țin poruncile lui Dumnezeu” (Apocalipsa 12, 17), ceea ce face ca biserica aceasta să fie biserica păzitoare a poruncilor. Această biserică a rămășiței va avea, de asemenea, “mărturia lui Isus”, care este “Spiritul profeției”. (Apocalipsa 19, 10.) Pavel declară că biserica ce este în așteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos nu duce lipsă de nici un dar. (1 Corinteni 1, 7.8.) Aceasta va fi binecuvântată cu darul mărturiei lui Hristos.SB 10.2

Este clar atunci că, în planul lui Dumnezeu, biserica din timpul din urmă avea să aibă în mijlocul ei, atunci când avea să ia ființă, Spiritul Profeției. Cât de drept este că Dumnezeu va vorbi poporului Său din timpul din urmă exact așa cum a vorbit poporului Său la vreme de nevoie, în secolele trecute.SB 10.3

Când această biserică profetică — Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea — a luat ființă la mijlocul secolului al XIX-lea, s-a auzit printre noi o voce care zicea așa: “Dumnezeu mi-a arătat în viziune sfântă”. Acestea nu au fost cuvintele unei persoane care se lăuda, ci declarația unei fete de 17 ani, care fusese chemată să vorbească. Timp de 70 de ani de slujire credincioasă, această voce a fost auzită îndrumând, îndreptând și instruind. Și acest glas se aude încă și astăzi prin intermediul miilor de pagini scrise de solul ales al Domnului, Ellen G. White.SB 10.4