Biserici organizate de profeți

Organizarea bisericii din Ierusalim avea să slujească drept model pentru organizarea bisericilor din toate celelalte locuri unde mesagerii adevărului aveau să convertească suflete pentru Evanghelie. Cei cărora le-a fost dată răspunderea de supraveghetori ai bisericii nu trebuia să stăpânească peste moștenirea Domnului, ci, ca ispravnici înțelepți, “să hrănească turma Domnului, ... să fie exemple pentru turmă”; ... iar diaconii aveau să fie “oameni vorbiți de bine, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune”. Acești oameni trebuia să ia poziție unită de partea dreptății și să o mențină cu hotărâre și neclintire. Astfel ei aveau să aibă o influență în vedere unității întregii turme.^{440The Acts of the Apostles, 91.}SB 245.2

Ca un factor important în creșterea spirituală a noilor convertiți, apostolii trebuia să-i ocrotească pe aceștia cu rânduiala Evangheliei. Au fost rânduiți slujbași în fiecare biserică și au fost instituite ordinea și rânduiala corespunzătoare pentru conducerea tuturor treburilor care țineau de bunăstarea spirituală a credincioșilor.SB 245.3

Acest lucru era în armonie cu planul Evangheliei de a uni într-un singur trup pe toți credincioșii în Hristos, iar Pavel a fost foarte atent să urmeze întocmai acest plan în lucrarea lui. Aceia care, în orice loc, au fost călăuziți prin această lucrare să-L accepte pe Domnul Hristos ca Mântuitor au fost, la momentul potrivit, organizați într-o biserică. Chiar și atunci când credincioșii erau puțini la număr, acest lucru s-a făcut. În acest fel, creștinii erau învățați să se ajute unul pe altul, fără să uite de făgăduința: “Căci oriunde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, voi fi și Eu în mijlocul lor”.^{441The Acts of the Apostles, 185, 186.}SB 245.4