Cum să facem față disensiunilor din biserică

La Ierusalim, delegații din Antiohia s-au întâlnit cu frații din diferite biserici, care se adunaseră pentru o adunare generală; și acestora le-au raportat succesul pe care îl obținuseră în lucrarea lor cu Neamurile. Apoi, au prezentat în linii generale confuzia care a urmat datorită faptului că unii farisei convertiți s-au dus în Antiohia și au spus că, pentru a fi mântuiți, cei ce făceau parte dintre Neamuri, trebuia să se taie împrejur și să țină legea lui Moise. Această chestiune a fost aprins discutată în cadrul adunării. Duhul lui Dumnezeu nu a găsit de cuviință să impună legea ceremonială noilor convertiți dintre Neamuri, iar apostolii gândeau în această privință așa cum îi îndemna Duhul lui Dumnezeu. Iacov conducea acea adunare și hotărârea lui finală a fost: “Iată de ce, vă spun, să nu îi tulburați pe aceia dintre Neamuri care s-au întors la Dumnezeu”. Prin aceasta, s-a pus capăt discuției.SB 245.5

În acest caz, Iacov se pare că a fost ales ca unul care să anunțe decizia la care s-a ajuns în adunare. Convertiții dintre Neamuri trebuia totuși să renunțe la obiceiurile care nu corespundeau cu principiile creștinismului. Apostolii și prezbiterii au hotărât, de aceea, să-i învețe pe cei dintre Neamuri, printr-o epistolă, să nu mănânce din carnea jertfită idolilor, să se ferească de curvie, de dobitoace sugrumate și de sânge. Ei aveau să fie îndemnați să țină poruncile și să trăiască o viață sfântă. Trebuia, de asemenea, să fie asigurați că cei care susținuseră că tăierea împrejur era necesară, nu erau autorizați de apostoli la aceasta.^{442The Acts of the Apostles, 190-195.}SB 246.1

Consiliul care hotărâse în acest caz era alcătuit din apostoli și învățători care avuseseră un rol proeminent în ridicarea bisericilor creștine, alcătuite din iudei și dintre Neamuri, cu delegați aleși din diverse locuri. Au fost prezenți frați din Ierusalim și deputați din Antiohia, fiind reprezentate bisericile cele mai cu influență. Consiliul a acționat în concordanță cu ceea ce a îndemnat o judecată luminată și cu demnitatea unei biserici întemeiate prin voință divină. Ca urmare a hotărârilor lor, ei toți au văzut că Dumnezeu însuși a răspuns la problema în discuție, revărsând asupra Neamurilor Duhul Sfânt; și toți și-au dat seama că partea lor era de a urma călăuzirea Duhului.SB 246.2

Nu întregul trup al creștinilor a fost chemat să voteze în acea problemă. “Apostolii și prezbiterii”, oameni cu influență și judecată sănătoasă au alcătuit și elaborat hotărârea care a fost apoi general acceptată de către bisericile creștine. Dar nu toți, desigur, au fost mulțumiți de acea hotărâre; a existat o partidă de frați ambițioși și plini de încredere în sine care nu au fost de acord cu aceasta. Acești bărbați au îndrăznit să se angajeze în lucrare pe propria lor răspundere. Și-au permis să murmure, să caute greșeli, să propună planuri noi și să caute să dărâme lucrarea bărbaților pe care Dumnezeu i-a rânduit să învețe solia Evangheliei. Încă de la început, biserica a avut de întâmpinat asemenea obstacole și va avea, până la încheierea timpului.^{443The Acts of the Apostles, 196, 197.}SB 246.3