Metodele lui Hristos în disciplinarea bisericii
În tratarea membrilor greșiți ai bisericii, poporul lui Dumnezeu trebuie să urmeze cu atenție sfatul dat de Mântuitorul în capitolul 18 din Matei.SB 255.7
Ființele omenești sunt proprietatea lui Hristos, răscumpărate de El cu un preț infinit, legate de El prin dragostea pe care El și Tatăl Său au arătat-o față de ele. Cât de atenți ar trebui să fim noi atunci în relațiile noastre unii cu alții! Oamenii nu au dreptul să facă presupuneri rele în legătură cu semenii lor. Membrii bisericii nu au dreptul de a-și urma propriile impulsuri și înclinații când au de-a face cu membrii care au greșit. Ei nu trebuie nici măcar să-și exprime prejudecățile lor cu privire la cei greșiți, căci făcând astfel ar așeza în mintea altora aluatul răutății, Zvonuri defavorabile despre frați și surori sunt transmise de la un membru al bisericii la altul. Se fac greșeli și nedreptăți datorită lipsei de bunăvoință din partea cuiva de a urma sfaturile date de Domnul Isus.SB 256.1
“Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta” a spus Domnul Hristos, “du-te și mustră-l, între tine și el singur.” (Matei 18, 15.) Nu vorbi altcuiva despre greșeala lui. La început, află o persoană, apoi alta și alta; iar zvonurile se măresc și răul sporește, până când întreaga biserică suferă. Rezolvă problema “între tine și el singur”. Acesta este planul lui Dumnezeu. “Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva, la urmă, să nu știi ce să faci când te va lua la ocări fratele tău. Apără-ți pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe față taina altuia”. (Proverbele 25, 8.9.) Nu îngădui păcatul la aproapele tău, dar nu îl expune, căci astfel sporești răul și faci ca mustrarea să pară răzbunare. Îndreaptă-l în modul arătat în Cuvântul lui Dumnezeu.SB 256.2
Nu lăsa ca resentimentele să crească și să se transforme în răutate. Nu lăsa rana să se infecteze și apoi să se spargă prin cuvinte otrăvitoare, care întinează mintea celor care ascultă. Nu îngădui ca gândurile înverșunate să continue să-ți umple mintea și inima. Du-te la fratele tău și, în umilință și sinceritate, vorbește cu el despre problema respectivă.SB 256.3
Oricare ar fi ofensa adusă, aceasta nu schimbă planul pe care Dumnezeu l-a făcut pentru aplanarea neînțelegerilor și vătămărilor personale. A vorbi singur și în spiritul lui Hristos cu cel care a greșit va îndepărta adesea dificultatea. Du-te la cel greșit, cu o inimă plină de dragostea și mila lui Hristos, și caută să rezolvi problema. Vorbește cu el calm și în liniște. Nu lăsa să-ți scape de pe buze cuvinte mânioase. Vorbește în așa fel, încât să poți face apel la judecata lui sănătoasă. Nu uita cuvintele: “Cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui va mântui un suflet de la moarte și va acoperi o sumedenie de păcate.” (Iacov 5, 20.)SB 256.4
Du la fratele tău remediul care va vindeca boala lipsei de dragoste. Fă-ți partea în a-l ajuta. De dragul păcii și al unității în biserică, consideră atât un privilegiu, cât și o datoria de a face acest lucru. Dacă te va asculta, ai câștigat un prieten.SB 256.5
Tot cerul este interesat de discuția care are loc între unul căruia i s-a făcut rău și unul care a greșit. Când cel greșit acceptă mustrarea care i se aduce cu dragostea lui Hristos și își recunoaște greșeala, cerând iertare de la Dumnezeu și de la fratele lui, strălucirea cerului va umple inima lui. Cearta ia sfârșit; prietenia și încrederea sunt restabilite. Uleiul dragostei îndepărtează suferința produsă de răul făcut. Spiritul lui Dumnezeu leagă inimă cu inimă, iar în ceruri răsună cântări de bucurie datorită unirii care s-a legat.SB 256.6
Când cei care se unesc astfel în părtășie creștină se roagă lui Dumnezeu și se angajează să facă ceea ce este drept, să iubească mila și să umble smerit cu Dumnezeu, o mare binecuvântare va veni asupra lor. Dacă au greșit altora, vor continua lucrarea de pocăință, mărturisire, restituire până ce binele se restabilește complet. Aceasta este împlinirea Legii lui Hristos.SB 257.1
“Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori”. (Matei 18, 16.) Ia cu tine pe cei care sunt înțelepți în cele spirituale și vorbiți cu cel greșit despre fapta respectivă. S-ar putea ca el să cedeze în fața apelurilor unite ale fraților săi. Când vede că se cade de acord, mintea lui se înseninează.SB 257.2
“Și dacă nu-i ascultă” ce trebuie să se facă? Trebuie oare ca doar câteva persoane din comitetul adunării să-și ia asupra lor răspunderea de a lua calitatea de membru a celui greșit? “Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii.” (Versetul 17.) Biserica va hotărî cu privire la membrii ei.SB 257.3
“Și dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș.” (Versetul 17.) Dacă nu ascultă de glasul bisericii, dacă refuză toate eforturile făcute pentru îndreptarea lui, biserica are asupra ei responsabilitatea de a-l separa de membri. Numele lui trebuie atunci șters din registre.SB 257.4