Numai Hristos îl poate judeca pe om

Domnul Hristos S-a umilit pentru a sta în fruntea omenirii, pentru a întâmpina ispitele și a suporta încercările pe care omenirea le avea de întâmpinat și de suportat. El trebuia să știe ce avea de întâmplat omenirea din partea dușmanului căzut, ca să poată ști cum să-i ajute pe cei care sunt ispitiți.SB 259.3

Hristos a fost făcut Judecătorul nostru. Tatăl nu este Judecătorul, îngerii nu sunt. Cel care a luat natura umană asupra Lui și, în această lume, a trăit o viață perfectă, este cel care ne judecă pe noi. Numai El poate fi Judecătorul nostru. Veți ține minte acest lucru fraților? Vă veți aminti acest lucru, pastorilor? Veți ține minte acestea, tați și mame? Domnul Hristos a îmbrăcat natura umană pentru a putea fi Judecătorul nostru. Nici unul dintre voi nu a fost desemnat ca să fie judecătorul altora. Tot ce puteți să faceți este să vă disciplinați pe voi înșivă. Vă rog fierbinte, în Numele lui Hristos, să dați atenție sfatului pe care îl dă El, ca niciodată să nu vă așezați pe scaunul de judecător. Zi de zi a răsunat această solie în urechile mele: “Dă-te jos de pe scaunul de judecător. Alege umilința”.^{469Testimonies for the Church 9:185, 186.}SB 259.4

Dumnezeu nu socotește toate păcatele ca fiind de aceeași mărime; sunt diferite grade de vinovăție în aprecierea Sa, ca și a omului mărginit. Însă oricât de neînsemnat ar părea cutare sau cutare greșeală în ochii oamenilor, nici un păcat nu este mic în ochii lui Dumnezeu. Păcatele pe care omul este dispus să le considere a fi mici pot fi chiar acelea pe care Dumnezeu le socotește mari nelegiuiri. Bețivul este disprețuit și i se spune că păcatul lui îl exclude din ceruri, în timp ce mândria, egoismul și lăcomia rămân nemustrate. Însă tocmai acestea sunt păcatele care Îl supără cel mai mult pe Dumnezeu. El “nu suferă mândria”, iar Pavel ne spune că lăcomia este idolatrie. Cei care cunosc felul cum este denunțată idolatria în Cuvântul lui Dumnezeu își vor da seama de îndată cât de grav este aceste păcat.^{470Testimonies for the Church 5:337.}SB 259.5