“Dacă cresc bogățiile, nu vă lipiți inima de ele”

Sistemul special al zecimii a fost întemeiat pe un principiu care este tot atât de solid ca și Legea lui Dumnezeu. Sistemul zecimii a fost o binecuvântare pentru iudei, altfel Dumnezeu nu li l-ar fi dat. Acesta va fi o binecuvântare și pentru cei de la sfârșitul timpului, care îl vor pune în aplicare.SB 279.1

Acele biserici care sunt cele mai organizate și generoase în susținerea cauzei lui Dumnezeu sunt cele mai prospere din punct de vedere spiritual. Generozitatea celui ce-L urmează pe Hristos îi identifică interesele cu cele ale Domnului său. Dacă cei ce dețin mijloace și-ar da seama că ei vor da socoteală lui Dumnezeu pentru fiecare dolar pe care îl cheltuiesc, așa-zisele lor nevoi ar fi mult mai mici. Dacă ar fi trează conștiința lor, ar fi o mărturie că sunt inutile satisfacerea poftei, a mândriei, a vanității și dragostea pentru distracții și ar avertiza cu privire la cheltuirea banilor Domnului, care ar fi trebuit dăruiți cauzei Sale. Cei care risipesc bunurile Domnului va trebui să-I dea socoteală, cu timpul, de ceea ce fac.SB 279.2

Dacă cei ce susțin că sunt creștini ar folosi mai puțin din avuția lor pentru a-și împodobi corpul și a-și înfrumuseța casele și ar consuma mai puțin pe delicatese extravagante, pe care le pun pe mesele lor, care le distrug sănătatea, ei ar putea depune sume mai mari în vistieria lui Dumnezeu. În acest fel, ei L-ar putea imita pe Mântuitorul lor, care a părăsit cerul, bogățiile Sale, slava Sa și a devenit sărac pentru noi, pentru ca noi să putem beneficia de bogățiile veșnice.SB 279.3

Însă mulți, când încep să-și adune bogății pământești, încep să calculeze cât va fi până vor ajunge în posesia unei anumite sume. Dărnicia lor nu ține pasul cu ceea ce strâng ei. Pe măsură ce pasiunea lor pentru bogății crește, inima lor este la comoara lor. Creșterea avuției întărește dorința pentru mai mult până ce unii ajung să considere că o zecime pentru Domnul este o taxă prea mare și nedreaptă.SB 279.4

Inspirația a spus: “Când cresc avuțiile, nu vă lipiți inima de ele”. (Psalmii 62, 10.) Mulți au spus: “Dacă aș fi bogat ca și cutare, darurile mele pentru Domnul ar fi mult mai mari. Nu mi-aș folosi pentru nimic altceva bogăția decât pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu”. Dumnezeu i-a pus la încercarea pe unii ca aceștia și le-a dat bogății; însă o dată cu bogățiile, ispitele au fost mai mari, iar dărnicia lor a fost cu mult mai mică decât atunci când au fost săraci. Dorința de a acapara tot mai multe bogății le-a pus stăpânire pe minte și pe inimă și s-au dedat la idolatrie.^{514Testimonies for the Church 3:401-405.}SB 279.5