Mai multă laudă în rugăciune

“Tot ce are suflare să laude pe Domnul”. Ne-am gândit noi oare pentru câte lucruri trebuie să fim recunoscători? Ne amintim noi că bunătățile Domnului se înnoiesc în fiecare dimineață și credincioșia Lui este atât de mare? Recunoaștem noi dependența de El și ne exprimăm noi mulțumirea pentru toate darurile Sale? Dimpotrivă, prea adeseori uităm că “fiecare dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor”.SB 293.3

Cât de adesea cei care sunt sănătoși uită îndurările minunate de care continuă să beneficieze zi de zi, an de an! Ei nu-I sunt recunoscători lui Dumnezeu cu laude pentru toate aceste daruri. Însă când vine boala, își aduc aminte de Dumnezeu. Dorința puternică pentru însănătoșire îi conduce la rugăciune stăruitoare, și aceasta este bine. Dumnezeu este adăpostul nostru și când suntem bolnavi și când suntem sănătoși. Însă mulți nu-și încredințează soarta în mâinile Lui; ei fac loc bolii și slăbiciunii, îngrijorându-se. Dacă ei ar înceta să se plângă și s-ar ridica deasupra depresiei și negurii, vindecarea lor ar fi mai sigură. Ei ar trebui să-și aducă aminte cu mulțumire cât de mult timp s-au bucurat de binecuvântarea sănătății; și dacă acest dar prețios le-ar fi dat înapoi, ei nu ar trebui să uite că au obligații noi față de Creatorul lor. Când au fost vindecați cei zece leproși, doar unul s-a întors spre a-L găsi pe Isus și a-I aduce slavă. Să nu fim ca cei nouă nechibzuiți, ale căror inimi au rămas neatinse de îndurarea Iui Dumnezeu.^{541Testimonies for the Church 5:315.}SB 293.4

Obiceiul de a zăbovi asupra unor rele închipuite, anticipându-le, este și neînțelept și necreștinesc. Făcând astfel, noi nu ne putem bucura de binecuvântări și nu putem folosi ocaziile prezente. Domnul ne cere să ne îndeplinim datoriile zilei de astăzi și să facem față încercărilor ei. Astăzi trebuie să-L lăudăm și să-L onorăm pe Dumnezeu. Prin exercitarea unei credințe vii, astăzi îl vom birui pe vrăjmașul. Astăzi trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu, să fim hotărâți și să nu fim mulțumiți până când nu avem parte de prezența Sa. Trebuie să veghem, să lucrăm și să ne rugăm ca și când ar fi ultima zi care ne-a fost acordată. Cât de serioasă, cât de intens trăită ar fi atunci viața noastră! Cât de îndeaproape L-am urma atunci pe Isus în toate cuvintele și faptele noastre!SB 293.5