Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Sfaturi pentru biserică

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Servul servilor

    Când ucenicii au intrat în camera pentru cină, inima lor era plină de resentimente. Iuda se înghesuia lângă Hristos în partea stângă; Ioan era în partea dreaptă. Dacă exista un loc înalt, Iuda ar fi fost hotărât să-l aibă pe acela și el se gândea că acel loc trebuie să fie lângă Hristos. Iar Iuda era un trădător.SB 299.1

    S-a stârnit o altă cauză de disensiune. La sărbători, se obișnuia ca slujitorii să spele picioarele musafirilor și cu această ocazie s-au făcut pregătiri pentru această ceremonie. Ulciorul, ligheanul și prosopul erau acolo, gata pentru spălarea picioarelor; însă nu era nici un slujitor și s-ar fi cuvenit ca ucenicii să facă acest lucru. Dar fiecare dintre ucenici, cedând în fața mândriei rănite, erau hotărâți să nu îndeplinească rolul de slujitor. Toți manifestau o nepăsare stoică și păreau indiferenți față de ceea ce aveau ei de făcut. Prin liniștea lor, ei au refuzat să se umilească.SB 299.2

    Ucenicii nu au făcut nici o mișcare pentru a-și sluji unii altora. Domnul Isus a așteptat un timp ca ei să vadă. Apoi, El, divinul învățător, S-a ridicat de la masă. Dând la o partea veșmântul pe care-l purta pe deasupra, care L-ar fi împiedicat în mișcări, El a luat un ștergar și S-a încins cu el. Surprinși, ucenicii priveau și așteptau în liniște să vadă ce va urma. “După aceasta El a turnat apă în lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins”. Această faptă a deschis ochii ucenicilor. Rușinea amarnică și umilința le-au cuprins inimile. Ei au înțeles mustrarea nerostită și s-au văzut pe ei înșiși într-o lumină cu totul nouă.SB 299.3

    În acest fel, Domnul Hristos Și-a exprimat dragostea față de ucenicii Săi. Spiritul lor egoist L-a umplut de durere, însă nu a intrat în dispută cu ei cu privire la acest neajuns al lor. În loc de aceasta, le-a dat un exemplu pe care n-aveau să-l uite niciodată. Dragostea Lui pentru ei nu putea fi ușor tulburată sau năruită. El știa că Tatăl I-a dat în mâini toate lucrurile și că El a venit de la Dumnezeu și Se ducea la Dumnezeu. El era pe deplin conștient cu privire la divinitatea Sa; însă a lăsat deoparte coroana Sa regală și veșmintele Sale regești și S-a făcut slujitor. Una din ultimele fapte pe care le-a făcut pe pământ a fost aceea de a Se încinge ca rob și de a face lucrarea unui rob.SB 299.4

    Domnul Hristos dorea ca ucenicii Săi să înțeleagă că, deși le-a spălat picioarele, acest lucru nu I-a afectat cu nimic demnitatea. “Voi Mă numiți Stăpân și Domn; și bine faceți, căci sunt”. Și fiind infinit superior, El le-a făcut parte de harul și semnificația acelui serviciu. Nimeni nu era atât de înălțat ca Hristos și totuși El a coborât până la cea mai umilă îndatorire. Pentru ca poporul Său să nu fie condus în mod greșit de egoismul care își are sălașul în inima firească și care este întărit prin slujirea eului, Domnul Hristos însuși a dat un exemplu de umilință. El nu putea lăsa marele Său obiectiv pe seama omului, ci a considerat acest lucru ca având consecințe atât de mari, încât El însuși, Unul egal cu Dumnezeu, S-a purtat ca un slujitor față de ucenicii Săi. În timp ce ei se luptau pentru locurile dintâi, El, în fața căruia ar trebui să se plece orice genunchi, El față de care îngerii slavei socotesc că este o onoare să I se închine, S-a plecat pentru a spăla picioarele celor care îi spuneau Domn. El a spălat picioarele trădătorului Său.SB 299.5

    După ce a spălat picioarele ucenicilor, le-a spus: “V-am dat o pildă ca să faceți și voi cum v-am făcut Eu”. (Ioan 13, 15.) Prin acest exemplu, Domnul Hristos nu Se referea numai la obligativitatea ospitalității. Semnificația era mult mai profundă decât spălarea picioarelor musafirilor pentru a îndepărta praful de pe drum. Prin aceasta, Domnul Hristos a instituit un serviciu religios. Prin acest act al Domnului nostru, această ceremonie a umilinței a devenit o rânduială consacrată. Ea avea să fie respectată de către ucenici, pentru ca ei să aibă totdeauna în minte lecțiile Sale de umilință și slujire.SB 300.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents