Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Sfaturi pentru biserică

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Condiții pentru ascultarea rugăciunii

    Însă noi putem apela la împlinirea făgăduințelor Lui numai dacă trăim în ascultare de Cuvântul Său. Psalmistul spune: “Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul”. (Psalmii 66, 18.) Dacă îl ascultăm doar parțial, doar cu jumătate de inimă, făgăduințele Lui față de noi nu vor fi împlinite.SB 303.3

    În Cuvântul lui Dumnezeu, noi avem învățături cu privire la rugăciunea specială pentru vindecarea celor bolnavi. Însă astfel de rugăciuni constituie un act foarte solemn și nu ar trebui să pornim pe această cale fără a acorda acestui lucru atenția cuvenită. În multe cazuri de rugăciune pentru vindecarea celor bolnavi, ceea ce este numită credință nu este altceva decât încumetare.SB 303.4

    Multe persoane își atrag boala asupra lor datorită îngăduirii eului. Ele nu au trăit în conformitate cu legile naturale sau cu principiile de strictă curăție. Alți oameni au nesocotit legile sănătății în obiceiurile lor în privința mâncării și a băuturii, îmbrăcămintei și a muncii. Adesea, unele forme de viciu constituie cauza de slăbiciune a minții sau a trupului. Dacă aceste persoane s-ar bucura din nou de binecuvântarea sănătății, multe dintre ele ar continua să trăiască în același fel, încălcând cu nepăsare legile naturale și spirituale ale lui Dumnezeu, gândind că, dacă Dumnezeu le vindecă, ca răspuns la rugăciune, ele au libertatea de a continua obiceiurile lor nesănătoase și de a-și îngădui pofta pervertită, fără frâu. Dacă Dumnezeu ar face o minune pentru a reda sănătatea acestor persoane, El ar încuraja păcatul.SB 304.1

    Este o trudă irosită să-i înveți pe oameni să privească la Dumnezeu ca vindecător al neputințelor lor, dacă nu sunt și învățați să dea la o parte practicile nesănătoase. Pentru a primi binecuvântarea Lui ca răspuns la rugăciune, ei trebuie să înceteze să facă răul și să învețe să facă binele. Locul în care trăiesc trebuie să fie curat, obiceiurile lor de viață trebuie să fie corecte. Ei trebuie să trăiască în armonie cu Legea lui Dumnezeu, atât cea naturală, cât și cea spirituală.SB 304.2

    Celor care doresc rugăciune pentru refacerea sănătății, ar trebui să li se spună clar că încălcarea Legii lui Dumnezeu, fie cea naturală, fie cea spirituală, constituie păcat și că, pentru a primi binecuvântarea Sa, păcatul trebuie mărturisit și părăsit.SB 304.3

    Scripturile ne poruncesc: “Mărturisiți-vă greșelile unii altora și rugați-vă unii pentru alții și veți fi vindecați”. (Iacov 5, 16.) Unei persoane care cere rugăciune pentru vindecare, să i se prezinte următoarele gânduri:SB 304.4

    “Noi nu putem citi inima și nici nu putem ști tainele vieții tale. Acestea sunt cunoscute doar de tine și Dumnezeu. Dacă te pocăiești de păcatele tale, este datoria ta să le mărturisești”. Păcatele cu caracter special trebuie mărturisite lui Hristos, singurul mijlocitor între Dumnezeu și om. Căci “dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un mijlocitor, pe Isus Hristos Cel neprihănit”. (1 Ioan 2, 1.) Orice păcat este o ofensă împotriva lui Dumnezeu și trebuie mărturisit Lui, prin Hristos. Fiecare păcat pe față trebuie mărturisit tot așa, în mod deschis. Răul făcut unei ființe omenești trebuie reparat față de persoana respectivă. Dacă cineva, care vrea să se facă sănătos, s-a făcut vinovat de vorbire de rău, dacă a semănat discordie în familie, între vecini sau la biserică, producând înstrăinare și disensiuni, dacă prin obiceiuri rele a condus pe cineva în păcat, aceste lucruri trebuie mărturisite înaintea lui Dumnezeu și înaintea celor cărora li s-a făcut rău. “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1, 9.)SB 304.5

    Când relele făcute au fost îndreptate, noi putem prezenta nevoile celui bolnav înaintea Domnului cu calm, prin credință, așa cum ne învață Duhul Său. El cunoaște pe fiecare pe nume și poartă de grijă fiecăruia, ca și când n-ar mai fi altcineva pe pământ, pentru care să dea pe Fiul Său Preaiubit. Datorită faptului că dragostea lui Dumnezeu este atât de mare, cei bolnavi trebuie încurajați să se încreadă în El și să fie optimiști. Neliniștea cu privire la persoana lor tinde să producă slăbiciune și boală. Dacă se vor ridica mai presus de depresie și negură, perspectivele lor de refacere vor fi mai bune; căci “ochiul Domnului privește peste cei ce se tem de El, peste cei care nădăjduiesc în bunătatea Lui”. (Psalmii 33, 18.)SB 304.6

    În rugăciunea pentru bolnavi, trebuie să ne amintim că “noi nu știm cum să ne rugăm”. (Romani 8, 26.) Noi nu știm dacă ceea ce cerem este spre binele nostru sau nu. De aceea, rugăciunile noastre trebuie să cuprindă acest gând: “Doamne, Tu cunoști fiecare taină a sufletului. Tu cunoști aceste persoane. Domnul Isus, Apărătorul lor, Și-a dat viața pentru ele. Dragostea Lui pentru ele este cu mult mai mare decât ar putea fi dragostea noastră pentru ele. De aceea, dacă este spre slava Ta și spre binele celor în suferință, Te rugăm, în Numele lui Isus, să fie însănătoșiți. Dacă nu este voia Ta ca ei să se vindece, cerem harul Tău ca să-i mângâie și prezența Ta ca să-i susțină în suferințele lor.”SB 305.1

    Dumnezeu cunoaște sfârșitul de la început. El cunoaște inimile tuturor oamenilor, citește toate tainele sufletului, știe dacă cei pentru care ne rugăm vor fi sau nu vor fi în stare să treacă cu bine prin încercările care vor veni asupra lor, dacă vor mai trăi. El știe dacă viețile lor vor fi o binecuvântare sau un blestem pentru ei și pentru cei din jurul lor. Acesta este unul din motivele pentru care, în timp ce ne prezentăm cererile cu stăruință, trebuie să spunem: “Facă-se voia Ta, nu voia mea.” (Luca 22, 42.) Domnul Isus a adăugat aceste cuvinte de supunere față de înțelepciunea și voia lui Dumnezeu pe când, în grădina Ghetsemani, Se ruga fierbinte “Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta”. (Matei 26, 39.) Și dacă a fost potrivit să facă acest lucru El, Fiul Iui Dumnezeu, cu cât mai potrivit este ca aceste cuvinte să se audă de pe buzele muritorilor mărginiți, păcătoși!SB 305.2

    Cel mai bine este să ne încredințăm dorințele Tatălui nostru ceresc, plin de înțelepciune, și apoi, în deplină încredere, să încredințăm totul Lui. Noi știm că Dumnezeu ne ascultă, dacă cerem potrivit cu voia Lui. Însă a da buzna cu cererile noastre fără a avea un spirit supus nu este bine; rugăciunile noastre nu trebuie să aibă forma de poruncă, ci de mijlocire.SB 305.3

    Sunt cazuri în care Dumnezeu a hotărât, prin puterea Sa divină, vindecarea. Însă nu toți bolnavii sunt vindecați. Mulți sunt puși deoparte la odihnă, în Isus. Lui Ioan, apostolul de pe Patmos, i-a fost poruncit să scrie: “Ferice de-acum încolo de morții care mor în Domnul”. “Da”, zice Duhul, “căci ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează”. (Apocalipsa 14, 13.) De aici vedem că, dacă anumite persoane nu sunt vindecate, ele nu trebuie, datorită acestui lucru, să fie judecate că nu au avut credință.SB 305.4

    Noi toți dorim răspuns imediat și direct la rugăciunile noastre și suntem ispitiți sa ne descurajăm când răspunsul întârzie sau vine într-o formă la care nu ne așteptăm. Însă Dumnezeu este prea înțelept și prea bun, ca să răspundă rugăciunilor noastre în momentul și modul cum dorim noi. El va face mai mult și mai bine pentru noi decât să ne îndeplinească toate dorințele. Și, deoarece noi ne putem încrede în înțelepciunea și dragostea Lui, nu trebuie să-I cerem să facă după voia noastră, ci trebuie să căutăm să ne supunem și să împlinim planul Lui. Dorințele și interesele noastre trebuie să se piardă în voia Lui, Aceste experiențe, care ne pun la încercare credința, sunt spre folosul nostru. Prin acestea se va vedea dacă credința noastră este autentică și sinceră, bizuindu-se doar pe Cuvântul lui Dumnezeu, sau dacă este, în funcție de împrejurări, nesigură și schimbătoare. Credința se întărește prin exercițiu. Noi trebuie să lăsăm răbdarea să-și facă lucrarea ei desăvârșită și să ne aducem aminte că sunt făgăduințe prețioase în Scripturi pentru cei care-L așteaptă pe Domnul.SB 305.5

    Nu toți înțeleg aceste principii. Mulți care caută vindecare prin îndurarea Domnului socotesc că trebuie să primească răspuns direct și imediat la rugăciunile lor, iar dacă nu se întâmplă astfel, înseamnă că credința lor este deficitară. Din acest motiv, cei care sunt slăbiți datorită bolii au nevoie să fie sfătuiți cu înțelepciune, ca să poată acționa chibzuit. Ei nu trebuie să nesocotească datoria lor față de prieteni, care s-ar putea să supraviețuiască sau să neglijeze să folosească remediile naturale pentru refacerea sănătății.SB 306.1

    Adesea, există primejdia de a greși aici. Crezând că vor fi vindecați ca răspuns la rugăciune, unii se tem să nu facă ceva care să arate lipsă de credință. Însă ei nu trebuie să neglijeze să-și lase treburile în ordine, așa cum ar face dacă s-ar aștepta să fie îndepărtați prin moarte. Și nu ar trebui să se teamă nici să rostească cuvinte de încurajare și sfat, în ceasul plecării, către cei dragi ai lor.SB 306.2

    Cei care caută vindecare prin rugăciune nu trebuie să neglijeze să folosească remediile naturale, care sunt la îndemâna lor. Tăgăduirea credinței nu înseamnă să folosești remediile pe care le-a lăsat Dumnezeu pentru a îndepărta durerea și a ajuta natura în lucrarea ei de restaurare. Nu este tăgăduire a credinței să cooperezi cu Dumnezeu și să faci tot ce poți pentru vindecare. Dumnezeu ne-a făcut cu putință să cunoaștem legile vieții. Această cunoștință este la îndemâna noastră, o putem folosi. Trebuie să folosim tot ce este cu putință pentru refacerea sănătății, să folosim tot ce se poate, să lucrăm în armonie cu legile naturale. După ce ne-am rugat pentru vindecarea celor bolnavi, putem lucra cu toată puterea, mulțumind lui Dumnezeu pentru că avem privilegiul de a coopera cu El și să-I cerem binecuvântarea pe care El însuși ne-a pus-o deoparte.SB 306.3

    Avem aprobarea Cuvântului lui Dumnezeu pentru folosirea remediilor naturale de vindecare. Ezechia, regele lui Israel, era bolnav, iar un profet al Domnului i-a adus solia că avea să moară. El a strigat către Domnul și Domnul l-a auzit pe slujitorul Său și i-a trimis solia că va adăuga 15 ani vieții sale. Un singur cuvânt al lui Dumnezeu l-ar fi putut vindeca pe Ezechia într-o clipă; însă au fost date îndrumări speciale: “Să se aducă o turtă de smochine și să o întindă peste bubă; și Ezechia va trăi”. (Isaia 38, 21.)SB 306.4

    Când ne rugăm pentru vindecarea celor bolnavi, oricare ar fi rezultatul, noi nu trebuie să ne pierdem credința în Dumnezeu. Dacă suntem chemați să facem față nenorocirii, să acceptăm cupa cea amară și să nu uităm că mâna Tatălui o ține la buzele noastre. Însă dacă sănătatea este redată, să nu se uite că vasul cu harul vindecător ne este dat sub o nouă obligație față de Creator. Când cei zece leproși au fost curățiți, doar unul s-a întors să-L caute pe Isus și să-I aducă slavă. Fie ca nici unul dintre noi să nu fie ca cei nouă nechibzuiți, ale căror inimi nu au fost atinse de îndurarea lui Dumnezeu. “Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare”. (Iacov 1, 17.)547The Ministry of Healing, 225-233.SB 306.5

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents