Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Sfaturi pentru biserică

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 57 — Atitudinea noastră față de legi și autoritățile civile

    Apostolul a subliniat clar atitudinea pe care ar trebui să o aibă credincioșii față de autoritățile civile: “Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât și dregătorilor, ca unii care sunt trimiși de el să pedepsească pe făcătorii de rele și să laude pe cei ce fac binele. Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să astupați gura oamenilor neștiutori și proști. Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu. Cinstiți pe toți oamenii, iubiți pe frați; temeți-vă de Dumnezeu, dați cinste împăratului!” (1 Petru 2, 13-17.)563The Acts of the Apostles, 522.SB 314.1

    Există oameni care ne sunt conducători și legi care îi guvernează pe oameni. Dacă nu ar fi aceste legi, starea lumii ar fi mai rea decât este acum. Unele din aceste legi sunt bune. Altele sunt rele. Răul este în creștere, iar noi suntem uneori în strâmtorare. Însă Dumnezeu își va susține poporul spre a putea fi hotărât și a trăi principiile Cuvântului Său.564Testimonies for the Church 1:201.SB 314.2

    Am văzut că datoria noastră, în fiecare caz, este să ascultăm de legile țării noastre, cu excepția cazului când ele sunt în contradicție cu Legea mai mare, pe care Dumnezeu a rostit-o cu o voce care s-a putut auzi de pe Sinai, iar după aceea a săpat-o în piatră cu propriul Lui deget. “Voi pune aceste legi în mintea lor și le voi scrie în inimile lor: și le voi fi Dumnezeu, iar ei vor fi poporul Meu”. Cel care are Legea Iui Dumnezeu scrisă în inimă va asculta mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni și mai curând îi va nesocoti pe toți oamenii decât să se abată câtuși de puțin de la porunca lui Dumnezeu. Poporul lui Dumnezeu, care primește învățătură prin inspirația credinței și este condus printr-o bună conștiință spre a trăi prin orice Cuvânt al lui Dumnezeu, va considera Legea Lui, scrisă în inimile lor, ca fiind singura autoritate pe care recunosc sau consimt că o pot asculta. Înțelepciunea și autoritatea Legii divine sunt supreme.565Testimonies for the Church 1:361.SB 314.3

    Stăpânirea în timpul căreia a trăit Domnul Isus era coruptă și exploatatoare; pretutindeni se făceau abuzuri mari — escrocherii, intoleranță și cruzime chinuitoare. Cu toate acestea, Mântuitorul nu a încercat să facă reforme civile. El nu a atacat abuzurile naționale, nu i-a condamnat pe dușmanii nației. El nu s-a amestecat în problemele autorității sau ale administrației celor de la putere. Cel care este Exemplul nostru a stat deoparte față de conducerea pământească. Nu pentru că ar fi fost indiferent față de necazurile oamenilor, ci pentru că îndreptarea lucrurilor nu constă numai în măsurile omenești și în cele exterioare. Spre a fi eficient, tratamentul trebuie să-l atingă pe fiecare om, individual, și să-i transforme inima.566The Desire of Ages, 509.SB 314.4

    Mereu, mereu, Domnul Hristos era întrebat cu privire la anumite chestiuni legate de legi și politică, însă El a refuzat să se amestece în probleme pământești. Domnul Hristos a fost, în lumea noastră, conducător al marii împărății spirituale, pe care a venit s-o întemeieze în lumea noastră — împărăția neprihănirii. Învățătura Lui a făcut clare principiile nobile, sfințitoare, care guvernează împărăția Sa. El a arătat că dreptatea, îndurarea și iubirea sunt puterile care stăpânesc în împărăția lui Iehova.567Testimonies for the Church 9:218.SB 314.5

    Iscoadele au venit la El și, cu aparentă sinceritate, ca și când ar fi dorit să-și cunoască datoria, I-au spus: “Învățătorule, noi știm că ești adevărat și că-i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. Spune-ne dar, ce crezi: se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” Răspunsul Domnului Hristos nu a fost o evitare, ci un răspuns nevinovat la întrebare. Ținând în mâna Sa moneda romană, pe care erau imprimate numele și chipul Cezarului, El a spus că, din moment ce trăiau sub protecția puterii romane, ei trebuia să dea acelei puteri ceea ce i se cuvenea, atât timp cât acest lucru nu intra în contradicție cu o datorie mai înaltă, pe care o aveau.SB 315.1

    Când au auzit răspunsul lui Hristos, fariseii s-au “mirat, L-au lăsat și au plecat”. El le-a mustrat fățărnicia și încumetarea și, făcând acest lucru, a expus un mare principiu, un principiu care definește cu claritate limitele datoriei omului față de stăpânirea civilă și datoria lui față de Dumnezeu.568The Desire of Ages, 601-603.SB 315.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents