Capitolul 21 — O căsătorie fericită, reușită
Dumnezeu a dorit să existe iubire și armonie desăvârșită între cei ce se căsătoresc. Fie ca mirele și mireasa să se angajeze în fața Universului ceresc să se iubească așa cum a rânduit Dumnezeu. Soția să-și respecte soțul, iar soțul să-și iubească soția.SB 129.1
La începutul vieții în doi, bărbații și femeile ar trebui să se consacre din nou lui Dumnezeu.SB 129.2
Oricât de atentă și înțeleaptă ar fi fost pregătirea în vederea căsătoriei, puține cupluri sunt pe deplin unite în momentul ceremoniei nunții. Adevărata unire a celor doi în căsătorie este lucrarea anilor care urmează.SB 129.3
De îndată ce viața cu povara ei de griji și încurcături începe să fie cunoscută de perechea de curând căsătorită, romantismul care de atât de multe ori asediază imaginația în privința căsătoriei, dispare. Soțul și soția descoperă, fiecare, caracterul celuilalt, așa cum nu au putut să o facă în viața dinaintea căsătoriei. Aceasta este una din cele mai critice perioade din experiența lor. Fericirea și utilitatea lor, în întreaga viață de după aceea, depind de o direcție bună, pe care ar trebui să se îndrepte acum. Adesea, fiecare soț descoperă în celălalt defecte de caracter, puncte slabe, nebănuite; însă inimile pe care dragostea le-a unit vor observa în celălalt și calități, capacități deosebite, de asemenea necunoscute înainte. Fie ca toți să caute să descopere mai degrabă calitățile decât defectele. Uneori, propria noastră atitudine, atmosfera care ne înconjoară, determină ceea ce ne va fi descoperit în celălalt.SB 129.4
Sunt mulți care socotesc că exprimarea iubirii constituie o dovadă de slăbiciune și ei mențin o rezervă care îi respinge pe ceilalți. Acest spirit stăvilește manifestarea normală a atașamentului. Dacă impulsurile prietenoase, generoase, sunt respinse, acestea se veștejesc, iar inima se înstrăinează, devine rece. Trebuie să ne ferim să facem această greșeală. Iubirea nu poate exista mult timp fără a fi exprimată. Nu lăsa ca inima aceluia de care ești legat să flămânzească după bunătate și simpatie.SB 129.5
Fiecare să ofere dragoste, nu să o pretindă. Cultivați tot ceea ce aveți mai nobil și fiți gata să recunoașteți calitățile celuilalt. Conștiința că ești apreciat constituie un stimul și o satisfacție deosebită. Împreuna-simțire și respectul încurajează lupta spre desăvârșire; când este stimulată, însăși iubirea crește spre țeluri nobile.SB 129.6
Deși pot apărea greutăți, situații încurcate și descurajări, nici soțul și nici soția să nu nutrească gândul că unirea lor a fost o greșeală sau o dezamăgire. Fiți hotărâți să faceți tot ce vă stă în putință pentru celălalt. Continuați cu cele dintâi atenții. Pe orice cale, încurajați-vă unul pe celălalt în luptele vieții. Căutați să sporiți fericirea celuilalt. Atunci căsătoria, în loc să fie sfârșitul iubirii, este doar începutul ei. Căldura adevăratei prietenii, dragostea care leagă inimă cu inimă, este o pregustare a bucuriilor cerului.SB 130.1
Toți ar trebui să cultive răbdarea, dând dovadă în mod practic de răbdare. Prin bunătate și răbdare, adevărata iubire este păstrată caldă în inimă și vor fi dezvoltate acele calități pe care cerul le aprobă.SB 130.2
Satana este întotdeauna gata să tragă foloase atunci când se ivesc situații dificile și, speculând trăsăturile de caracter ereditare, neplăcute, el încearcă să-i înstrăineze pe cei care s-au unit în legământ solemn înaintea lui Dumnezeu. Prin acest legământ, ei au promis să fie una, soția fiind de acord să-și iubească și să se supună soțului, iar soțul făgăduind că își va iubi și ocroti soția. Dacă se dă pe față ascultare de Legea lui Dumnezeu, demonul certurilor nu va avea acces în familie, nu vor exista interese diferite și nu va produce înstrăinarea celor doi.SB 130.3
Aceasta este o perioadă importantă din viața acelora care au stat în fața ta pentru a-și pune laolaltă interesele, simpatiile, dragostea și munca unul cu celălalt în lucrarea de salvare a sufletelor. În legătura de căsătorie se face un pas foarte important — unirea, îmbinarea a două vieți într-una singură. Dumnezeu dorește ca bărbatul și femeia să fie uniți în această lucrare, pe care să o aducă la îndeplinire cu integritate și sfințenie. Ei pot face acest lucru.SB 130.4
Binecuvântarea lui Dumnezeu va fi în casa unde va exista această unire, asemenea razei soarelui, pentru că este voința hotărâtă a lui Dumnezeu ca soțul și soția să fie uniți prin legături sfinte, în Isus Hristos, care are stăpânirea, iar Duhul Său cel Sfânt, călăuzirea.SB 130.5
Dumnezeu dorește ca familia să fie locul cel mai fericit de pe pământ, însuși simbolul căminului din ceruri. Purtând responsabilitățile căsătoriei în cămin, legându-și interesele cu Domnul Isus Hristos, bizuindu-se pe brațul și asigurarea Sa, soțul și soția împărtășesc în această unire o fericire pe care îngerii lui Dumnezeu o omagiază.SB 130.6