Dovediți stăpânire de sine și cumpătare

O, dacă aș putea face ca toți să înțeleagă obligația lor față de Dumnezeu de a-și păstra puterile mintale și fizice în cea mai bună stare, pentru a putea aduce un serviciu desăvârșit Creatorului lor! Soția creștină să se înfrâneze, în cuvânt și faptă, de a excita pasiunile animalice ale soțului ei. Multe persoane nu au tărie în această privință. Din tinerețe, și-au slăbit puterile mintale și vlaga trupului prin satisfacerea poftelor senzuale. În căsnicie, stăpânirea de sine și cumpătarea trebuie să fie cuvântul de ordine.SB 134.3

Avem obligația solemnă față de Dumnezeu de a ne menține spiritul în curăție și trupul sănătos, pentru a putea fi de folos omenirii și pentru a-L sluji în mod desăvârșit pe Dumnezeu. Apostolul rostește aceste cuvinte de avertizare: “Nu lăsați ca păcatul să domnească în corpul vostru muritor, ca să slujiți poftelor acestuia”. El îndeamnă în continuare ca “orice bărbat care luptă să aibă autoritate, să fie cumpătat în toate lucrurile”. El îi îndeamnă pe toți care se pretind creștini să-și aducă trupurile “ca o jertfa vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu”. El spune: “Mă lupt aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”SB 134.4

Nu este dragoste adevărată aceea care îl determină pe un bărbat să facă din soția sa un instrument pentru satisfacerea poftelor sale senzuale. Pasiunile animalice sunt cele care pretind îngăduință și satisfacere în acest caz. Cât de puțini la număr sunt acei bărbați care își dovedesc dragostea în felul menționat de către apostol: “Cum a iubit Hristos biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă, prin Cuvânt, ca s-o înfățișeze înaintea Lui ... slăvită, sfântă, fără pată”.... Aceasta este dragostea pe care o recunoaște Dumnezeu ca fiind sfântă în cadrul relației de căsătorie. Iubirea este un principiu curat și sfânt, dar pofta senzuală, patima, nu admite să i se pună restricții sau să fie controlată, stăpânită de rațiune. Este oarbă față de consecințe; nu raționează de la cauză la efect.SB 134.5