Providența lui Dumnezeu depășește cu mult dărnicia noastră

Ar trebui să fie mereu lăsate să curgă izvoarele binefacerii mici sau mari. Dumnezeu în providența Lui este mult mai darnic decât suntem noi dispuși să dăruim. Egoismul, mândria, zgârcenia blochează calea avansării și consolidării cauzei lui Dumnezeu. Întreaga biserică este însărcinată să pună umărul la toate ramurile de activitate. Dacă membrii urmează pe Hristos, ei nu se vor supune înclinației spre etalare, plăcerii pentru îmbrăcăminte, case elegante și mobilă scumpă. Printre adventiștii de ziua a 7-a trebuie să existe o mai mare umilință și deosebire de lume, altfel Dumnezeu nu ne va accepta, indiferent ce poziție ocupăm sau cât de importantă este lucrarea în care ne-am angajat. Spiritul economic și renunțarea de sine, va face pe mulți, de condiție medie, să poată dărui. Toți avem datoria de a învăța de la Hristos, să mergem pe calea umilinței și tăgăduirii de sine, pe care chiar Maiestatea cerului a mers. Întreaga viață creștină trebuie să fie una de renunțare de sine, ca atunci când se fac apeluri pentru ajutoare, noi să fim gata a răspunde.SSS 131.2

Atâta timp cât Satana lucrează neobosit pentru distrugerea sufletelor, atâta timp cât mai sunt cereri de lucrători pentru diferite părți ale câmpului de secerat, mai este nevoie să sprijinim lucrarea lui Dumnezeu pe diferite fronturi. Ajutând într-o parte, sprijinim eliberarea și ajutorarea altora. Renunțarea de sine, care face posibilă obținerea mijloacelor necesare investirii în ceea ce Dumnezeu prețuiește mai mult, va dezvolta în noi obiceiuri și caractere care va câștiga aprobarea: “Bine rob bun” ... și ne va face în stare să locuim pentru veșnicie în prezența lui Dumnezeu, care S-a făcut sărac de dragul nostru, ca prin sărăcia Sa noi să moștenim bogățiile veșnice. — (Testimonies for the Church 7:296, 297.)SSS 132.1