Nevoia de consacrare a lucrătorilor din școala de Sabat

Cei angajați în lucrarea școlii de Sabat trebuie să fie oameni care s-au consacrat lui Dumnezeu; bărbați și femei cu credință puternică, cu inimi calde, cu un spirit înflăcărat și interesați de tot ceea ce ține de cauza lui Hristos. Ei trebuie să depună eforturi neegoiste, să fie gata de sacrificiu, predându-se pe altarul jertfirii de sine și mijlocind cu strigăte și lacrimi pentru salvarea tinerilor de care răspund. Printre ei să nu existe ambiții egoiste, “nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă, ci fiecare, în umilință, să dea întâietate altora”. Ambiția instructorului școlii de Sabat, să fie educarea tineretului astfel încât să-și facă lucrul lor în temere de Dumnezeu și în simplitate.SSS 155.1

Marea nevoie a școlii de Sabat este nevoia cunoașterii lucrurilor spirituale. Cât de mult au nevoie lucrătorii de botezul cu Duhul Sfânt pentru a deveni adevărați misionari pentru Dumnezeu. Ei ar trebui să-și folosească la maxim mințile pentru a acumula o mai bună cunoaștere a adevărului biblic. Instructorii să se roage zilnic pentru luminare cerească, ca să fie în stare să prezinte bogățiile Cuvântului Sacru, minților tinere. De ce nu vă umiliți înaintea Domnului și nu lăsați Duhul Sfânt să lucreze la caracterul vostru și să-și lase amprenta și pe lucrarea voastră? Printre cei angajați în școala de Sabat, este prea multă mulțumire de sine, prea multă rutină și repetare mecanică a unor tipuri; toate aceste tind să îndepărteze sufletul de fântâna cu apă vie. — (Testimonies on Sabbath-School Work, 73, 74.)SSS 155.2