Capitolul 3 — Modestia feminină

Femeile nu sunt întotdeauna destul de prevăzătoare, de a se abține de la orice aparență rea. Nu toate au o purtare înțeleaptă, după cum se cuvine femeilor evlavioase. Cuvintele lor nu sunt destul de bine alese și chibzuite, cum se cere de la femeile care au primit harul lui Dumnezeu. Ele sunt prea familiare cu frații. Le place să stea de vorba cu ei, se înclină către dânșii, par a dori societatea lor, și sunt tare încântate de atenția lor.AS 51.1

Femeile, pretinse evlavioase, își permit multe glume, râsete și haz. Toate acestea sunt lucruri necuviincioase și întristează pe Spiritul lui Dumnezeu. Aceste manifestări dau pe față o lipsă de adevăratul sentiment creștin. Tolerarea acestor lucruri nu întărește sufletul în Dumnezeu, ci aduce mare întunecime, îndepărtează pe îngerii curați, nobili și cerești și scoboară pe acei ce le fac la o treaptă josnică.AS 51.2

Surorile trebuie să încurajeze adevărata modestie. Ele nu trebuie să fie necuviincioase, vorbărețe, și obraznice, ci modeste și încete la vorbire. Ele nu trebuie să fie îndrăznețe. A fi amabile, bune, miloase, iertătoare și umile, astfel este cuviincios și bine plăcut Lui Dumnezeu. Și dacă ele iau această poziție, atunci nu vor mai fi supărate de vreo atenție necuviincioasă, din partea bărbaților. Atunci toți vor simți că în jurul acestor femei temătoare de Dumnezeu este un cerc sfânt de curăție, care le ocrotește față de orice libertate nejustificată. Unele femei care pretind a fi evlavioase, își permit a fi prea fără grijă, prea destrăbălate, și prea grosolane în manierele lor, și aceasta duce la rele grave. Acele femei evlavioase care își ocupă spiritul și inima cu meditații la subiecte, care întăresc curăția vieții, și înalță sufletul spre a comunica cu Dumnezeu, nu vor fi abătute cu ușurință de la cărarea dreptății și a virtuții. Ele vor fi întărite împotriva sofistăriilor lui Satana și pregătite a rezista meșteșugurilor lui ademenitoare.AS 51.3

Moda lumii, pofta ochilor și pofta trupului, și deșertăciunea vieții, sunt în legătură cu căderea celui nenorocit. Se nutrește tot ce place inimii firești și unui simț trupesc. Dacă pofta cărnii ar fi dezrădăcinată din inimile lor, atunci ele nu ar fi atât de slabe. Dacă surorile noastre ar simți necesitatea, de a-și curați gândurile, și de a nu mai suferi niciodată să fie neglijente în purtarea lor, ceea ce duce la fapte nepotrivite, atunci ele n-ar mai fi în primejdia de a-și mânji curăția lor. Atunci ele ar simți o astfel de scârbă față de acte și fapte necurate, încât ele nu vor fi găsite printre acelea care cad prin ispitele iui Satana, indiferent de unealta, pe care o alege el pentru aceasta.AS 51.4

Un predicator poate administra lucruri sacre și sfinte, și totuși să nu fie sfințit cu inima. El se poate preda pe sine lui Satana, ca să comită nelegiuiri, și să corupă sufletul și corpul turmei sale. Dar dacă sufletele femeilor, și tinerelor, care mărturisesc a iubi pe Dumnezeu și a se teme de El ar fi înarmate cu Spiritul lui Dumnezeu; dacă ele și-ar fi deprins sufletele cu curăție în cugetare, și ar fi învățat să evite orice aparență rea, atunci ar fi sigure față de corupția care ia proporții în jurul lor. Apostolul Pavel scria despre sine: “Mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9, 27.)AS 52.1

Dacă un predicator al Evangheliei nu are stăpânire asupra patimilor sale josnice; dacă el neglijează să urmeze exemplul apostolului, și necinstește astfel misiunea și credința sa, prin satisfaceri păcătoase, surorile, care mărturisesc a fi evlavioase, nu trebuie să se măgulească nici pentru un moment că păcatul și crima și-ar pierde câtuși de puțin păcătoșenia sa, pentru că predicatorul lor cutează să comită așa ceva.AS 53.1

Deoarece bărbații, care sunt în posturi cu răspundere, se arată a fi familiarizați cu păcatul, acesta nu trebuie să micșoreze vinovăția și enormitatea acestui păcat în mintea cuiva. Păcatul trebuie să apară tot așa de păcătos, și de respingător, după cum îl prezintă cuvântul lui Dumnezeu, iar acela care îngăduie păcatul, trebuie să fie în ochii celor curați și nobili, tot așa de respingător și de uricios, fugind de el, ca de șarpele a cărui mușcătură e mortală.AS 53.2

Dacă surorile ar fi nobile și ar poseda curăția inimii, atunci orice apropiere do corupere, fie ea chiar din partea predicatorului, ar fi respinsă cu astfel de hotărâre, încât n-ar mai fi repetată niciodată. Trebuie să fie cuprinse de o grozavă întunecime acele minți, care dau ascultare la glasul seducătorului, pentru că acesta este un predicator, călcând astfel poruncile lămurite și hotărâte ale lui Dumnezeu, și să se măgulească totuși, că n-ar fi comis nici un păcat. Nu ne vorbește oare Ioan, că “Cine zice, îl cunosc, și nu păzește poruncile Lui, este un mincinos, și adevărul nu este în el?” Ce spune legea? “Să nu comiți adulter” Faptul că un bărbat, care mărturisește a păzi sfânta lege a lui Dumnezeu, și a administra lucruri sfinte, abuzează de încrederea pe care i-o dă poziția sa, și se lasă în voia patimilor sale, ar trebui să fie în sine destulă dovadă de a face pe o femeie evlavioasă, să vadă că deși mărturisirea să o fi înaltă ca cerul, totuși orice propunere necurată, care vine de la el, este lucrarea lui Satana îmbrăcat ca un înger de lumină. Eu nu pot crede că cuvântul lui Dumnezeu locuiește în inimile acelora care se lasă a fi stăpâniți atât de ușor de păcat, sacrificându-și nevinovăția și virtutea pe altarul patimilor desfrânate.AS 53.3

Iubite surori, voi trebuie să evitați chiar și aparența răului. În această generație pripită, care este întunecată de corupție, voi nu veți fi sigure, dacă nu veți fi mereu la pândă. Virtutea și modestia sunt rare. Mă adresez vouă, ca la niște urmașe ale lui Isus Hristos, care faceți o mărturisire mare și înălțătoare, să cultivați această modestie, ca pe o piatră scumpă și neprețuită. Aceasta vă va păstra virtuoase. Dacă aveți vreo speranță să fiți luate odată în societatea îngerilor curați și fără de păcate, și să viețuiți într-o atmosferă, unde nu se află nici cea mai mică urmă de păcat, atunci cultivați modestia și virtutea. Numai curăția, sfântă curăție, va putea rezista la marea revizuire a zilei lui Dumnezeu, și să fie luată într-un cer curat și sfânt.AS 54.1