Capitolul 3 — Lucrarea lui Isus începe la un ospaț
Ioan 2, 1-11: A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galilea. Mama lui Isus era acolo. Și la nuntă a fost chemat și Isus cu ucenicii Lui. Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: “Nu mai au vin”, Isus i-a răspuns: “Femeie, ce am a face eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.” Mama Lui a zis slugilor: “Să faceți orice vă va zice.” Și acolo erau șase vase de piatră, puse după obiceiul de curățire al iudeilor; și în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre. Isus le-a zis: “Umpleți vasele acestea cu apă.” Și le-au umplut până sus. “Scoateți, acum”, le-a zis El, “și aduceți nunului.” Și i-au adus. Nunul, după ce a gustat apa făcută vin — el nu știa de unde vine vinul acesta (slugile însă, care scoseseră apa, știau) — a chemat pe mire și i-a zis: “Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; și, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puțin bun; dar tu ai ținut vinul cel bun până acum”.CFD 19.1
Pe la 30 de ani, Isus și-a început lucrarea publică, dar nu la centrul religios din Ierusalim. Și-a început-o la un ospăț de nuntă, într-un sătuc din Galilea. Isus a arătat de la început că El dorește ca oamenii să fie veseli. În Cana, un sat apropiat de Nazaret, niște rubedenii de-ale lui Iosif și Mariei i-au invitat la petrecere. Isus, care timp de câteva săptămâni fusese plecat de acasă, li S-a alăturat, aducându-i cu El și pe ucenicii Săi, pe care îi chemase nu de mult.17Hristos lumina lumii, 144.CFD 19.2
Atmosfera se umplea de așteptare și entuziasm, în vreme ce mici grupuri de oaspeți discutau despre Isus. Maria era mândră de Fiul ei. Pe când fusese plecat de acasă, ea auzise vești despre botezul Lui, făcut în râul Iordan de Ioan Botezătorul — ceea ce îi readusese în minte multe amintiri. Din ziua în care auzise, în căminul ei din Nazaret, solia îngerului care anunța nașterea lui Isus, ea luase aminte cu mare interes la fiecare dovadă că Isus era Mesia. Viața lui mereu neegoistă o convinsese că El nu putea fi decât Acela. Totuși, ea trăise și îndoieli și dezamăgiri și tânjea după clipa în care El avea în sfârșit să-și arate divinitatea. Între timp, moartea o despărțise pe Maria de Iosif, care cunoscuse și el taina nașterii lui Isus. Așa că ea nu mai avea pe nimeni în care să se încreadă. Săptămânile care tocmai trecuseră fuseseră deosebit de grele.18Hristos lumina lumii, 145.CFD 20.1
La ospățul de nuntă, ea a văzut același Fiu plin de iubire pe care-L crescuse. Totuși, își putea da seama că El Se schimbase. Vedea dovezile crudelor ispite din pustie, precum și noua Lui expresie de demnitate și putere, pe care o arăta în vorbă și purtare. Era însoțit de un grup de oameni. Ochii lor îl urmăreau neîncetat, cu reverență, și îi spuneau “învățătorul”. Bărbații aceștia i-au spus Mariei ce văzuseră și auziseră la botezul lui Isus și după aceea. Ei ajunseseră la concluzia lui Filip, care-i spusese lui Natanael: “Noi L-am găsit pe Cel despre care a scris Moise în Lege și despre care au scris și profeții — Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.” (Ioan 1, 45, după New internațional version.)19Hristos lumina lumii, 144.CFD 20.2
Văzând numeroasele priviri ale oaspeților îndreptate asupra lui Isus, Maria dorea să-L facă să-și dovedească mesianitatea. Ea spera și se ruga ca El să facă o minune. Pe vremea aceea, sărbătoarea nunții dura câteva zile, iar la nunta din Cana vinul s-a terminat înainte de a se încheia petrecerea. Fiind rudă cu mireasa și mirele, Maria se afla printre cei ce se îngrijeau de ospăț, așa că ea I-a spus în mod intenționat lui Isus: “Nu mai au vin”. Era o sugestie clară ca El să facă ceva impresionant.20Hristos lumina lumii, 145, 146.CFD 20.3
Răspunsul lui Isus, “Încă nu Mi-a sosit ceasul”, arăta că nici o legătură pământească nu avea să-I dicteze ce să facă. Deși Maria nu înțelegea pe deplin misiunea Fiului ei, ea se încredea în El fără rezerve. Iar Isus a răspuns acestei credințe a mamei Sale. El a acționat de asemenea pentru a întări credința ucenicilor, prin prima minune pe care a săvârșit-o.21Hristos lumina lumii, 147.CFD 21.1
Lângă ușă se aflau șase vase mari de piatră. Isus le-a poruncit slujitorilor să le umple cu apă. Iar, pentru că oaspeții trebuiau serviți de îndată, El le-a spus să-i ducă nunului puțin din conținutul vaselor. Când au făcut aceasta, în loc de apa pe care o turnaseră în vase, acum era vin! Nimeni nu știa că se terminase vinul pe care-l avuseseră la început, dar, când a gustat din ceea ce îi aduseseră slujitorii, nunul și-a dat seama că era un vin cu mult mai bun decât ce băuse până atunci la nuntă. Întorcându-se către mire, el i-a spus: “Orice om dă mai întâi de băut vinul cel bun; iar, după ce oaspeții au băut din belșug, dă și vinul prost; dar tu ai păstrat vinul cel bun până acum.” (Ioan 2, 10.)22Hristos lumina lumii, 148.CFD 21.2
“Vinul” ospățului la care luăm parte tu și cu mine se acrește în cele din urmă. Însă darurile lui Isus sunt întotdeauna proaspete. Ceea ce ne dă El ne satisface nevoile și ne aduce fericire. Fiecare nou dar pe care-l primim ne mărește capacitatea de a primi și mai mult și de a ne bucura și mai mult de El. El dăruiește har din nou și din nou și, spre deosebire de vinul de la Cana, numărul binecuvântărilor Sale nu se micșorează și nu se sfârșește niciodată. De fapt, darul făcut de Isus nuntașilor este un minunat simbol. Apa din vase reprezintă “botezul Său în moarte”, iar vinul reprezintă sângele Său, vărsat pentru noi, ca să ne curățe de păcat. La această primă masă luată împreună cu ucenicii Săi, Isus le-a dat o cupă cu vin, simbolizând lucrarea Sa pentru mântuirea lor. Iar la ultima Cină El le-a dat din nou cupa și i-a invitat să bea din ea până la revenirea Sa, ca un simbol.23Hristos lumina lumii, 148, 149.CFD 21.3