O experiență din cele mai solemne

Rugăciunea pentru bolnavi este un lucru deosebit de solemn și nu ar trebui să ne implicăm în această lucrare cu nesăbuință, cu grabă. Trebuie să se cerceteze dacă aceia care vor fi binecuvântați cu sănătate și-au îngăduit să vorbească pe alții de rău, dacă s-au îndepărtat de credință sau dacă au avut disensiuni. Au semănat ei discordie între frații și surorile din biserică? Dacă s-au comis astfel de lucruri, atunci acestea trebuie mărturisite înaintea lui Dumnezeu și a bisericii. Când s-au mărturisit relele făcute, subiecții pentru rugăciune pot fi prezentați înaintea lui Dumnezeu cu seriozitate și credință, astfel ca Duhul lui Dumnezeu să poată să lucreze asupra voastră.SS 374.2

Nu este totdeauna sigur să cereți vindecare necondiționată. Rugăciunea voastră să cuprindă acest gând: “Doamne, Tu cunoști orice taină a sufletului. Tu cunoști aceste persoane; căci Isus, Avocatul lor, Și-a dat viața pentru ele. El le iubește mai mult decât putem noi. De aceea, dacă este spre slava Numelui Tău și spre binele acestor bolnavi, să le dai sănătate, Te rugăm, în Numele lui Isus, să le dai sănătate în acest moment.” Într-o cerere de acest fel, nu se arată lipsă de credință.SS 375.1

Domnul “nu necăjește cu plăcere și nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor”. (Plângerile lui Ieremia 3, 33.) “Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. Căci El știe din ce suntem făcuți; își aduce aminte că suntem țărână”. (Psalmii 103, 13.14.) El ne cunoaște inima, căci El citește orice taină a sufletului. El știe dacă cei pentru care se înalță cereri vor fi în stare sau nu să suporte încercările care ar veni asupra lor dacă ar rămâne în viață. El cunoaște sfârșitul de la început. Mulți vor fi chemați la odihnă înainte ca încercările teribile din timpul de strâmtorare să vină asupra lumii noastre. Acesta este un alt motiv pentru care ar trebui să spunem la încheierea rugăciunii noastre solemne: “Totuși, facă-se nu voia mea, ci a Ta”. (Luca 22, 42.) O astfel de cerere nu va fi înregistrată niciodată în ceruri ca o rugăciune lipsită de credință.SS 375.2

Apostolului i s-a spus să scrie: “Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul! ‘Da’, zice Duhul; ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează”. (Apocalipsa 14, 13.) De aici, vedem că nu toți vom fi vindecați; și dacă unii nu vor fi însănătoșiți, ei nu trebuie judecați ca fiind nevrednici de viața veșnică. Dacă Isus, Mântuitorul lumii, S-a rugat: “Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta”, dar a adăugat: “Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu” (Matei 26, 39), atunci cu mult mai mult, cât este de potrivit ca muritorii să se consacre în același fel înțelepciunii și voii lui Dumnezeu.SS 375.3