Răceala și aerul proaspăt

Mulți nutresc ideea greșită că, dacă au răcit, trebuie să evite cu grijă aerul de afară și să crească temperatura din încăpere, până când este din cale afară de cald. Astfel, organismul este dereglat, porii sunt închiși de substanțe nefolositoare, iar organele interne ajung mai mult sau mai puțin inflamate, pentru că sângele a fost trimis de la suprafață înapoi la ele. În astfel de situații, mai mult decât în oricare altele, plămânii nu trebuie să fie lipsiți de aer curat, proaspăt. Dacă este nevoie vreodată de aer curat, este atunci când vreo parte a organismului, fie plămânii, fie stomacul, este bolnavă. Mișcarea fizică făcută în mod corespunzător va aduce sângele la suprafață și astfel vor fi degajate organele interne. Mișcările agere, dar nu violente, făcute în aer liber, într-un spirit voios, vor activa circulația, dând o strălucire sănătoasă pielii și vor trimite la extremități sângele, vitalizat de aerul curat. Stomacul bolnav va fi ușurat prin mișcare fizică. Medicii îi sfătuiesc adesea pe bolnavi să meargă în țări străine, să meargă la izvoare de ape minerale, să călătorească la ocean pentru a-și redobândi sănătatea; când, de fapt, în nouă cazuri din zece, ei ar trebui să mănânce cumpătat și să facă mișcare fizică într-un spirit vesel și și-ar redobândi sănătatea, scutind timp și bani. Mișcarea fizică și folosirea din belșug a aerului și luminii soarelui — binecuvântări pe care Cerul le acordă din plin tuturor — vor da viață și putere bolnavului slăbit.SS 53.3