Mișcarea fizică — o cale de restaurare

[Christian Temperance and Bible Hygiene, 100, 101 (1890).]

Ideea că cei care și-au suprasolicitat puterile fizice și mintale sau sunt doborâți în ce privește trupul sau mintea trebuie să — suspende orice activitate pentru a-și recâștiga sănătatea constituie o mare greșeală. Doar în puține cazuri s-ar putea să fie nevoie de un timp de odihnă deplină. Însă astfel de cazuri sunt rare. În majoritatea cazurilor, schimbarea ar fi prea mare pentru a fi benefică.SS 198.3

Cei care au fost doborâți de prea mult lucru intelectual ar trebui să-și odihnească mintea; totuși, a-i învăța pe unii ca aceștia că este greșit sau chiar periculos să-și pună în vreun fel la lucru puterile mintale îi va determina să-și considere starea în care sunt mai rea decât este în realitate. Ei sunt agitați, iar în cele din urmă devin o povară pentru ei înșiși și pentru cei care le poartă de grijă. În această stare a minții, refacerea lor devine într-adevăr îndoielnică.SS 199.1

Cei care și-au suprasolicitat puterile fizice nu trebuie sfătuiți să renunțe la lucru cu totul. A-i reține de la orice fel de activitate va împiedica redobândirea sănătății. Voința progresează o dată cu munca fizică; iar când puterea voinței dormitează, imaginația devine anormală, astfel încât va fi imposibil ca cel suferind să reziste în fața bolii. Inactivitatea constituie cel mai mare blestem care ar putea veni asupra cuiva care se află într-o astfel de situație.SS 199.2

Mecanismul fin și minunat al naturii trebuie să fie continuu pus în mișcare pentru a putea realiza scopul pentru care a fost rânduit. Metoda de a nu face nimic este primejdioasă în orice situație. Mișcarea fizică efectuată în vederea lucrului folositor are o influență benefică asupra minții, întărește mușchii, îmbunătățește circulația și dă bolnavului satisfacția de a ști cât de mult poate suporta și că nu este cu totul inutil în această lume ocupată; pe câtă vreme, dacă se fac restricții în privința efortului, atenția îi este îndreptată spre sine însuși și el va fi continuu în pericolul de a-și exagera dificultățile. Dacă bolnavii s-ar angaja într-o anumită activitate fizică bine direcționată, folosindu-și puterile fizice, dar nu abuzând de ele, acest lucru ar fi pentru ei un mijloc eficient de însănătoșire. — (Christian Temperance and Bible Hygiene, 100-101, 1890.)SS 199.3