Respingere la Nazaret

În timpul copilăriei și tinereții Sale, Domnul Isus Se ducea să Se închine împreună cu frații Săi la sinagoga din Nazaret. De când și-a început lucrarea, El a lipsit din mijlocul lor, însă ei nu erau în necunoștință cu privire la ceea ce Se întâmplase cu El. Când a apărut din nou printre ei, interesul și așteptarea lor au fost trezite în cel mai înalt grad....AÎ 181.3

Când un rabin era prezent la sinagogă, se aștepta ca acesta să țină o predică și oricare dintre iudei putea citi din profeți. În acel Sabat, I s-a cerut lui Isus să ia parte la acel serviciu de cult. El “S-a ridicat să citească. I s-a dat cartea proorocului Isaia.” Luca 4, 16.17; R.V.AÎ 181.4

Isus stătea înaintea oamenilor ca un prezentator plin de vigoare, ce susținea profețiile cu privire la Sine Însuși. Explicând cuvintele pe care le citea, El a vorbit despre Mesia, ca aducând mângâiere celor apăsați, eliberare robilor, vindecare celor întristați, dând vedere orbilor și descoperind lumii lumina adevărului.... Inimile lor au fost mișcate de Duhul Sfânt și ei au răspuns Domnului cu amin-urile și laudele lor. — The Desire of Ages, 236, 237.AÎ 182.1

Duhul a fost prezent cu atâta putere la prezentarea Lui [a lui Hristos], încât inimile tuturor celor care se aflau în sinagogă au răspuns la cuvintele pline de har care ieșiseră de pe buzele Lui. Acela a fost momentul de cotitură în acea adunare. În timp ce divinitatea lui Hristos strălucea prin umanitatea Lui, vederea lor spirituală a fost trezită. O nouă putere de discernământ și prețuire a venit asupra lor și convingerea aproape irezistibilă că Isus era Fiul lui Dumnezeu. Însă Satana era pe aproape pentru a trezi îndoieli, necredință și mândrie. — The Signs of the Times, 14 septembrie, 1882.AÎ 182.2

Când Isus a anunțat: “Astăzi s-a împlinit în fața voastră această scriptură”, deodată le-a venit în minte să se gândească la ei înșiși și la susținerile Aceluia care le vorbise. — The Desire of Ages, 237.AÎ 182.3

Cine este acest Isus? au întrebat ei. Acela care a pretins pentru Sine slava lui Mesia era fiul unui tâmplar și lucrase în această meserie împreună cu tatăl Său Iosif.... Deși viața Lui era fără pată, ei nu credeau că El este Cel Promis....AÎ 182.4

De îndată ce au deschis ușa îndoielii, pe cât au fost de înduioșate mai înainte inimile lor, pe atât au devenit de împietrite. Satana era hotărât ca în ziua aceea ochii care nu vedeau să nu vadă, iar sufletele înrobite să nu fie eliberate. Cu toată puterea, el a acționat ca să-i împietrească în necredință....AÎ 183.1

Cuvintele lui Isus din sinagogă au lovit chiar la rădăcina îndreptățirii lor de sine, făcându-le degrabă cunoscut adevărul amar că ei se depărtaseră de Dumnezeu și că au pierdut dreptul de a se mai numi popor al Lui.... Acum disprețuiau credința pe care le-o inspirase la început Isus. Ei nu puteau admite că unul sărac și umil putea fi altceva decât un om obișnuit. — The Desire of Ages, 237-239.AÎ 183.2

Îngeri de lumină erau prezenți în acea adunare, veghind cu deosebit interes hotărârea acelui ceas. Și îngerii lui Satana erau prezenți acolo pentru a sugera îndoieli și a trezi prejudecăți....AÎ 183.3

Din necredință a apărut răutate. Faptul că un om născut în sărăcie și umilință a îndrăznit să-i mustre a umplut inimile celor din Nazaret cu ură, mergând până la nebunie. În adunare s-a produs confuzie. Oamenii au pus mâinile pe Isus, împingându-L afară din sinagogă și din cetatea lor. — The Signs of the Times, 16 iunie, 1887.AÎ 183.4

Toți păreau că Îi doresc degrabă nimicirea. S-au grăbit să-L ducă pe culmea unei prăpastii abrupte, intenționând să-L arunce cu capul în jos de acolo. În jur erau numai strigăte și blesteme. Unii aruncau cu pietre și țărână în El; însă, deodată, El a dispărut din mijlocul lor, fără ca ei să știe cum sau când. Îngerii lui Dumnezeu L-au însoțit pe Domnul Isus în mijlocul acelei gloate înfuriate și I-au păstrat viața. Solii cerești au fost alături de El și în sinagogă, în timp ce El vorbea; și ei L-au însoțit și când era împins de iudeii necredincioși, înfuriați. Acești îngeri au orbit ochii acelei mulțimi înnebunite și L-au condus pe Isus într-un loc sigur. — The Spirit of Prophecy 2:114, 115.AÎ 183.5