O ilustrație în vederea unității
Cu ani în urmă, când grupa de așteptători ai revenirii în curând a Domnului Hristos era foarte mică, păzitorii Sabatului de la Topsham, Maine, s-au întâlnit să se închine în bucătăria cea mare a casei fratelui Stockbridge Howland. Într-o dimineață de Sabat, fratele Howland era absent. Am fost surprinși, deoarece el era totdeauna foarte punctual. Însă curând, el a intrat în casă, cu fața radiind, strălucind de slava lui Dumnezeu. “Fraților”, a spus el, “am descoperit. Am descoperit ce putem face ca să aveam parte de făgăduința ‘Nu veți cădea niciodată’ Vă voi vorbi despre aceasta”.SB 289.4
El a început să ne spună că a observat că un frate, un biet pescar, avea simțământul că nu era atât de mult respectat cât ar fi trebuit și că frații Howland și alții se socoteau mai presus decât el. Acest lucru nu era adevărat, însă pentru el părea adevărat; și timp de mai multe săptămâni, nu a mai venit la adunări. Așa că fratele Howland s-a dus acasă la el, a îngenuncheat în fața lui și i-a spus: “Fratele meu, iartă-mă. Ce am făcut?” Omul l-a luat de braț și a încercat să-l ridice pe picioare. “Nu”, a spus fratele Howland, “ce ai împotriva mea?” “Nu am nimic împotriva ta”. “Ba da, trebuie să ai”, a spus fratele Howland, “pentru că odată ne puteam vorbi, dar acum tu nu îmi vorbești și eu doresc să știu despre ce este vorba”.SB 289.5
“Ridică-te, frate Howland”, a spus el “Nu”, a spus fratele Howland, “nu mă ridic”. “Atunci trebuie să mă plec și eu” a spus acesta, a îngenuncheat și a mărturisit ce copil a fost și ce bănuieli rele a nutrit. “Iar acum”, a spus el, “o să le las pe toate la o parte”.SB 289.6
Pe când ne spunea această întâmplare, fața fratelui Howland strălucea de slava Domnului. Imediat după ce a terminat el, a intrat pescarul și familia lui și am avut o întâlnire excelentă. Să presupunem că unii dintre noi ar trebui să facă ceea ce a făcut fratele Howland. Dacă atunci când frații noștri au bănuieli rele, ne ducem la ei și le spunem “Iartă-mă, dacă ți-am greșit cu ceva și ți-am făcut rău”, noi rupem vraja lui Satana și nu-i mai ispitim pe frații noștri. Nu lăsați să se interpună nimic între voi și frații voștri. Dacă există ceva ce puteți face prin sacrificiu pentru a îndepărta gunoaiele îndoielii, faceți acel lucru. Dumnezeu dorește ca noi să ne iubim ca frații. El dorește să avem milă, să fim curtenitori. Domnul vrea să ne educăm pe noi înșine spre a fi convinși că frații noștri ne iubesc și de a crede că El ne iubește. Dragostea trezește dragoste.SB 290.1
Așteptăm să-i întâlnim pe frații noștri în ceruri? Dacă putem să trăim cu ei aici în pace și armonie vom putea trăi cu ei și acolo. Însă cum vom putea trăi cu ei în ceruri, dacă nu putem trăi cu ei aici, fără să ne certăm și să ne luptăm continuu? Cei care lucrează astfel, încât se despart de frații lor și produc discordii și disensiuni, au nevoie de o convertire deplină. Inimile noastre trebuie să fie topite și supuse de dragostea lui Hristos. Noi trebuie să nutrim acea dragoste pe care ne-a arătat-o El murind pentru noi pe crucea Calvarului. Trebuie să ne rugăm mult, trebuie să învățăm să ne exercităm credința. Trebuie să fim mai buni, mai miloși, mai curtenitori. Nu trecem prin această lume decât o singură dată. Nu ar trebui să ne luptăm să lăsăm asupra celor din preajma noastră impresia caracterului Domnului Hristos?SB 290.2
Inimile noastre împietrite trebuie să fie zdrobite. Trebuie să ne adunăm laolaltă, să fim strâns uniți și să fim conștienți că suntem cumpărați cu sângele lui Isus din Nazaret. Fie ca fiecare dintre noi să spună: “El Și-a dat viața pentru mine și dorește ca eu, în timp ce trec prin această lume, să descopăr dragostea pe care El a descoperit-o dându-Se pe Sine pentru Mine”. Domnul Hristos a purtat păcatele noastre în propriul Său trup, pe cruce, pentru ca Dumnezeu să poată fi drept și totuși să-i poată îndreptăți pe cei care cred în El. Aceasta este viața, viața veșnică, pentru toți cei ce se predau lui Hristos.SB 290.3