Împrieteniți-vă cu tinerii voștri. — Cauza lui Dumnezeu a pierdut foarte mult din pricina lipsei de atenție acordată tinerilor. Pastorii Evangheliei ar trebui să se împrietenească cu tinerii din comunitățile lor. Mulți sunt foarte reticenți la gândul de a se împrieteni cu tinerii, dar cerul consideră acest lucru ca o neglijare a datoriei, ca un păcat împotriva sufletelor pentru care a murit Hristos. Tinerii sunt țintele atacurilor speciale ale lui Satana și bunătatea, curtoazia, compasiunea și dragostea manifestate față de aceia dintre ei care sunt asaltați de ispitele celui rău vor duce adesea la mântuirea lor. Dragostea lui Isus vă va ajuta să le pătrundeți tinerilor în inimă și, atunci când le-ați câștigat încrederea, ei vă vor asculta și vă vor urma sfaturile. Ar trebui să-i legați de inima voastră prin funii de dragoste și apoi să-i învățați cum să lucreze pentru Dumnezeu. Tinerii pot lucra cu prietenii lor într-o manieră tăcută și discretă. Nu ar trebui să neglijați această ramură a lucrării lui Dumnezeu. Bisericile noastre nu fac tot ce pot ele pentru tineretul lor. Pare să nu existe nicio povară pentru sufletele pentru care a murit Hristos. De ce să nu considerăm această lucrare pentru tinerii noștri drept cea mai importantă lucrare misionară? De ce pastorii îi lasă în voia lor pe tineri, fără a se strădui să-i câștige la Hristos? De ce nu îi îndeamnă să-și predea inimile lui Dumnezeu? Pentru aceasta, va trebui să acționați cu cel mai mare tact, să vă gândiți acțiunile foarte atent, să vă rugați stăruitor pentru înțelepciune de sus, căci la biserică vin persoane care cunosc credința, dar ale căror inimi nu au fost niciodată atinse de puterea harului divin. — RH, 24 martie 1891. LP 162.1
Dragostea va atinge chiar și inimile tinerilor care, aparent, sunt fără speranță. — Domnul nu este slăvit atunci când copiii sunt neglijați și nebăgați în seamă. Ei trebuie să fie educați, disciplinați și învățați cu răbdare. E nevoie de mai mult decât de a le acorda atenție din când în când, de mai mult decât de a le spune câte un cuvânt de încurajare. E nevoie ca, în rugăciune și cu grijă, să ne dăm toată osteneală. Inima care este umplută cu dragoste și compasiune va atinge inimile tinerilor care, aparent, sunt nepăsători și fără speranță. — CSW 77. LP 162.2
Hristos este îndurerat de fiecare cuvânt aspru, sever și pripit spus copiilor. — Bunătatea și curtoazia pastorului să fie vizibile în modul în care se poartă cu copiii! Întotdeauna trebuie să fie conștient că ei sunt bărbați și femei în devenire, membri tineri ai familiei Domnului. Îi pot fi foarte aproape și foarte dragi Învățătorului și, dacă vor fi învățați și disciplinați în mod corespunzător, Îl vor sluji chiar și la vârsta lor fragedă. Hristos este îndurerat de fiecare cuvânt aspru, sever și pripit spus copiilor. Drepturile lor nu sunt întotdeauna respectate și sunt adesea tratați ca și cum nu ar avea un caracter al lor, care trebuie să se dezvolte în mod corect, astfel încât să nu fie deformat, iar planul lui Dumnezeu pentru viața lor să nu se dovedească un eșec. — 4T 397. LP 162.3
În fiecare predică să fie un colțișor pentru copii. — În apelul Său către Petru, Mântuitorul l-a îndemnat mai întâi: „Paște mielușeii Mei!”, iar apoi i-a poruncit: „Paște oile Mele!” [Ioan 21:15-17]. Adresându-Se apostolului, Hristos le spune tuturor slujitorilor Lui: „Paște mielușeii Mei!”. Când i-a mustrat pe ucenici să nu-i disprețuiască pe cei mici, Hristos S-a adresat tuturor ucenicilor Săi din toate timpurile. Dragostea și grija Sa pentru copii sunt un exemplu prețios pentru urmașii Săi. Dacă instructorii de la Școala de Sabat ar simți dragostea pe care ar trebui să o simtă pentru acești miei ai turmei, mult mai mulți s-ar adăuga staulului lui Hristos. Ori de câte ori se ivește ocazia potrivită, povestiți-le copiilor despre dragostea lui Isus! În fiecare predică să fie un colțișor pentru ei! Slujitorul lui Hristos poate avea în acești micuți niște prieteni pe termen lung, iar cuvintele sale pot fi pentru ei ca niște mere de aur în coșuri de argint. — CSW 76. LP 162.4
Copiii ar trebui să fie prezenți la închinarea din Sabat. — Tații și mamele ar trebui să facă o regulă din a-i aduce pe copii la serviciile divine din Sabat și ar trebui să întărească regula aceasta prin propriul exemplu. Este de datoria noastră să poruncim copiilor noștri și casei noastre, așa cum a făcut-o Avraam. Prin exemplu, dar și prin învățătură, ar trebui să le transmitem că predicile sunt importante. Toți cei care au făcut jurământul botezului au promis solemn că se vor consacra în slujba lui Dumnezeu; ei s-au legat prin jurământ că vor fi prezenți, alături de copiii lor, acolo unde pot obține cele mai bune îndemnuri și încurajări în viața creștină. — CG 530. LP 162.5